Când însuși glasul gândurilor tace,Mă-ngână cântul unei dulci evlaviiAtunci te chem ; chemarea-mi asculta-vei?Din neguri reci plutind te vei desface? Puterea nopții blând însenina-veiCu ochii mari și purtători de pace?Răsai Din umbra vremurilor încoace,Ca să te văd venind – ca-n vis, așa vii! Cobori încet…aproape, mai aproape,Te pleacă iar zâmbind peste-a mea față,A ta iubire... Citește în continuare →