E totul prins într-un blestem,Cum e durerea-n ploi de varăCând fulgere vin în tandemDintr-un abis, fără de scară. E totul alb, ca într-un vis,De parc-ar ninge-n plină varăȘi nopților li s-a permisSă plângă pentru prima oară. E totul cum mi-e cunoscut,De parc-ar fi aceeași varăCând ochii mei și-un suflet mutRăpeau acorduri de chitară. E totul... Citește în continuare →