Într-o lume de neguriTrăiește luminoasa umbră.Mai întâi scăldatăÎn ceți eterne și sure,Însă, încet-încet,Razele mari a gândiriiNegurile albe pătrundȘi formează un arc albastru,Clar senin în jurul lui,Ce-a lui margini își găseșteÎntr-a negurilor crețiȘi-nainte, înainteZboară geniul de lumină.Îndărătu-i pintre neguriA rămas un fluviu clarDe albastru senin aer.În dungi supte, în cordeleDe argint, ele suspendăFluturări și creți în... Citește în continuare →