- pe Contador nu l-am văzut niciodată atât de îngândurat. Arăta precum Hamlet după viziunea spectrală. Când era întrebat ceva părea că își amintește cum dă bine să râdă a încredere, așa că alungea buzele într-un zâmbet larg. După care pica iarăși cu privirea în gol.
N-aș paria nimic pe El Pistolero, chiar dacă îl știu de ani de zile ca maestru al bluff-ului.
- Quintana, țânțarul anofel ... ăsta e la fel de inexpresiv ca un autist.
Nu-mi pariez banii pe autiști.
- Nibali ... ăsta părea împărțit între bucuria de a începe un nou tur și ceva îngrijorare.
Pariul meu ; doi bani juma.
- Froome, Froomie ... toți banii mei pe el.
Tipul ori se auto-iluzionează singur minunat, ori chiar se simte bine.
La prezentare a luat microfonul din mâna reporterului ca să răspundă la întrebări.
Cred că nu l-am mai văzut atât de hotărât de mult timp.
- Și, desigur, bătrânul vulpoi. Nu prea cred că la 35 e ani Valverde mai poate câștiga,
dar fiindcă încep să am o vulnerabilitate de generație, devin suportera celor alor mei.
toate ambițiile mele merg cu Valverde.
Nah că am ajuns să țin și cu oportunistul ăsta, nu credeam așa ceva vreodată !
Ce înseamnă și parti-priurile astea legate de propria generație !
Plus, desigur, simpatie e simpatie :
Romain Bardet, cum să nu țin cu un tinerel care arată așa ?
Poza e luată de pe youtube, unde are franțuzul meu o engleză delicioasă :
