Nu știam, și de fapt nici acum nu mi-e foarte clar, ce înseamnă pașaportul biologic.

Dar, cum eu fac analize de sânge minim de două ori pe an, de aproape 15 ani, pot spune că și eu țin evidența, într-un fișier excel, a valorilor diferitelor mărimi determinate în laborator la fiecare serie de analize.

Pornind de la aceste înregistrări, doctorița mea a observat la un moment dat că o anumită mărime este constant peste limita maximă, deci indică ceva anormal în corpul meu.

Iar de la această observație a început iureșul, după o vizită la hematolog. Altă rundă de analize de sânge, mai detaliate, mai specifice și mai costisitoare. Din fericire, analizele nu au arătat nimic grav, în afară de valoarea aceea mai mare, de la care pornise investigația specializată.

Deci analizele nu au fost concludente – ele indică doar ceea ce se știe (ce este deja cunoscut), în sensul că se pot recunoaște niște efecte ale unor cauze cunoscute. Dar dacă există niște efecte care nu pot fi corelate cu acele cauze cunoscute, începe bâlciul!

La mine au urmat două luni de multe alte investigații – alte analize de sânge, ecografii de mai multe feluri, radiografii, mamografii și alte „…grafii” dintr-o listă parcă fără de sfârșit, pe principiul că trebuie cercetat fiecare organ intern, că cine știe, poate-poate.

Nu mi-a căzut chiar bine – majoritatea investigațiilor nu erau decontate de casa de sănătate, iar dacă erau, lista de așteptare pentru o programare era foarte lungă. Dar, la insistența doctoriței mele, m-am dus, am plătit și le-am făcut, în speranța că va apărea o cauză evidentă a anomaliei din ceea ce am putea numi „pașaport biologic”.

N-a apărut! Toate rezultatele au fost negative, fără a indica vreo posibilă cauză. Așa s-a încheiat experiența mea – trebuie să trăiesc în continuare cu acea valoare crescută (peste limită, dar relativ constantă în timp, fără variații bruște sau depășiri majore ale valorii maxime considerate acceptabile).

Așa funcționează organismul meu – aceasta a fost explicația „informată” găsită până în acest moment. Dacă aș fi fost sportiv de top, poate că și în cazul meu concluzia ar fi fost alta, și anume că “likely doping” ar fi explicația anomaliei, în opinia unor specialiști.

Maslow zicea că dacă ai doar un ciocan, vei vedea toate problemele ca pe niște cuie. Probabil că, similar, dacă există o agenție care se ocupă de dopaj, va vedea în jur doar dopați. Cine știe?