Mi-a fost dat să mușc din soare
într-o noapte fără stele,
Să rămân vieții datoare
pentru versurile mele.
Mi-a fost sortit să-mi iau zborul
cu-aripile toate frânte,
Să renasc precum ulciorul
spart în drumul greu spre munte.
Mi-a fost dat să-mi scriu trecutul
în culori nepământești,
Să m-aline numai scutul
zorilor ce-mi dăruiești.
Mi-a fost dat să scriu pe stele
despre ochii tăi cei verzi,
Pentru clipele acele
când ai să mă descifrezi.
Ți-a fost dat să-ntorci privirea
și să rămâi năucit
că nu a murit iubirea
noastră, cât timp ai lipsit.
Acum aduni în grădină
florile din a ta carte,
scăpând de singura vină
de-a le iubi de departe.
Ne-a fost dată depărtarea
să ne cântărim iubirea,
Să vărsăm lacrimi ca marea
pentru-a gusta fericirea.
