Continuare de AICI
Iată așadar, pînă în versetul 13 din Matei 23 este o introducere cu referire la mecanismele care produc fățărnicia:
1. Epistemologie corectă, practică defectă. Fățarnicul știe adevărul, este drept credincios, știe să deosebească adevărul de fals! Teoretic vorbind, nu este un rătăcit, numai că nu trăiește ce știe. Ba, mai mult, faptele sale sînt condamnate tocmai de adevărurile pe care le știe. Mîntuitorul confirmă catedra lui Moise, de la care predau și ei, dar viața lor nu trebuie urmată. Declară că înfăptuiesc, par a face anumite lucruri corect, regulamentar, dar nu le fac și cu adîncul inimii (cazul Ravi Zacharias!). Minciuna poate fi un eveniment, o declarație, însă fățărnicia este o formă de minciună continuată, permanentizată și cronicizată. Tocmai această cunoaștere corectă în contextul unui stil și mod de viață corupt îl va condamna pe fățarnic în ziua veșniciei. Nu minciunica din fața ofițerului de poliție, atunci cînd ești prins puțin peste viteză, este principala piesă în dosarul fățarnicului, ci faptul că se complace în compromis zi de zi.
2. Mîndria, slava deșartă. Fățarnicul investește în imagine, locul dintîi la ospăț, scaunul dintîi în sinagogă. Aleargă după like-uri, după aprecieri, după titluri, după recunoașteri, diplome, doctor honoris causa, portrete, pomeniri în presă. Piața, scena, petrecerile, seratele, simpozioanele, conferințele sînt locurile în care așteaptă să fie lăudați, amintiți, și ți-i faci cei mai mari dușmani pe impostori dacă i-ai uitat sau trecut cu vederea cumva. Duplicitarul nu cunoaște smerenia, pentru că smerenia ar desființa tocmai mecanismul fundamental al fățărniciei, acoperirea vieții lăuntrice. Smerenia se însoțește cu mărturisirea în vulnerabilitate, cu auto-deconspirarea defectelor, fără teama de a mai pierde ceva. Smerenie înseamnă recunoaștere în adevăr și anularea falselor proiecții asupra sinelui.
***
Din versetul 13 încep ”vaiurile” și acuzele directe către farisei. De aici putem identifica pericolele majore care îi pîndesc pe cei care se lasă contaminați de această boală spirituală:
1. Pricină de poticnire în calea celor slabi. Fariseul devine un obstacol, o piedică în calea celor care vor să ajungă la Dumnezeu. Felul lor de viață, falsele standarde declarate, de neîmplinit, îi descurajează pe cei însetați și înfometați după neprihănire. Cum vor fi judecați oare cei care sînt o pricină de cădere pentru acești micuți? Să știi ce trebuie să faci, să nu faci și să îi descurajezi și pe alții în umblarea lor cu Domnul: iată pricină de judecată! (v.13)
Citește continuarea pe Edictum Dei AICI
