Mi-am petrecut copilăria și adolescența în Biserica Creștină Baptistă Sfînta Treime din Iași … Biserica de pe Sărăriei, cum i se spunea.

În tinerețile noastre cu multe amintiri frumoase din perioada anilor 80, de mai multe ori am mers cu prietenul meu Petrică Scalco să îl luăm și să îl ducem la Biserică pe Petrică din cărucior! Îi spuneam așa pentru a-l deosebi de alți Petrică din Biserica noastră.

Avea fața strîmbată de boală, trupul tot contorsionat de paralizie, dar ÎNTOTDEAUNA ne întîmpina cu zîmbet, cu o vorbă bună, rostită printre buzele deplasate nenatural. A fost tot timpul ușierul neoficial al bisericii.

Trebuia să îi cauți mîna tremurîndă ca să i-o prinzi și să îi spui ”PACE!”

”PPPAȘȘȘE!” strecura prin zîmbet și dinții deja împuținați.

Petrică din cărucior a fost un fenomen, o nădejde somatizată, o credință întrupată, o dragoste încarnată!

Acum, cînd îmi amintesc de trecerea lui spre Țara fără cărucioare și proteze, spre Locul fără paralizii, în Spațiul fără dureri, mă plec în fața căruciorului lui și, dacă aș fi cu adevărat în fața lui din nou i-aș săruta sandalele maro, neuzate de mers, dar pline de praful Sărăriei!

La revedere, prieten drag!

”Fratele Petru Czech s-a născut la data de 21.09.1952 in Iași in familia lui Stefan și Paraschiva Czech. Știm că a mai avut un frate și o soră, ambii fiind decedați. Cea mai apropiată rudă în viață este o nepoată, o fiică surorii sale, care locuiește în Spania..

S-a născut cu o boală neurologică gravă, respectiv encefalopatie infantilă cronică care l-a făcut dependent aproape integral de suportul altor persoane pentru a se deplasa, pentru a se hrăni, pentru a se îngriji. Boala de care a suferit i-a afectat de asemenea capacitatea de vorbire, și i-a restrâns in mod considerabil posibilitățile de dezvoltare socială și de învățare. Fratele Petrică nu a fost căsătorit, nu a avut copii, nu a avut o slujbă și nici nu a studiat.

A locuit și a fost îngrijit de părinții săi, apoi de sora sa, iar după decesul acesteia a locuit și a fost îngrijit până în ultima sa zi de fratele Gheorghiță Așchiopoaie.

A decedat la data de 24.03.2024 la vârsta de 71 de ani, datorită multiplelor afecțiuni care s-au instalat și agravat pe fondul bolii de care suferea de la naștere.

A avut o viață caracterizată de suferință , de neputință fizică și dependență totală de ceilalți. Mai ales în ultimii ani afecțiunile la aparatul digestiv au condus la repetate internări și intervenții medicale, care l-au slăbit.

Nu știu câți dintre noi am fi putut trăi o singură zi așa cum a trăit Petrică toată viața.

Încercând să adun informații pentru a face acest necrolog pentru fratele Petrică, mi-am dat seama că avem puține date biografice exacte , ca și comunitate despre el. De altfel nici nu pot fi spuse multe despre el în termenii aceștia, ai realizărilor de natură socială, profesională sau familială. Am cerut de la Gheorghiță să îmi pună la dispoziție arhiva personală pe care o avea Petrică în casă, și căutând printre documentele rămase de la el, am găsit doar două trei fotografii de la Biserică, acte medicale și facturi; nici diplome, nici acte de proprietate, nici conturi bancare, nici măcar fotografii de familie.

Cred că lui i se potrivește foarte bine versetul din Isaia 53:, om al durerii și obișnuit cu suferința, disprețuit și părăsit de oameni, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă.

Dar dincolo de această simplitate și sărăcie, cred că toți cei care l-am cunoscut mai de aproape am avut acea surpriză plăcută să descoperim că Petrică era mai mult arăta fizicul său.

Boala i-a afectat fizicul și viața socială, dar nu i-a zdrobit spiritul ci dimpotrivă l-a șlefuit, iar Petrică a fost un om care emana bunătate, blândețe și calm. NU l-am auzit plângându-se, cârtind cu privire la situația sa; dimpotrivă știa și putea să râdă, să se amuze. A avut demnitate în fața suferinței și nu s-a lăsat cuprins de amărăciune sau autocompătimire. Dacă aveai răbdare să il asculți și să înțelegi ce spune, erai surprins de judecata și discernământul său.

Familia sa a fost comunitatea Bisericii pe care a iubit-o, și de care s-a interesat mereu. A ajuns la Biserică în tinerețea sa fiind invitat de sora Elena Roman care în drumul ei spre Biserică îl vedea stând la poartă. A fost botezat în 4 iulie, în anul 1986 de fratele pastor Iosif Morcan.

Pentru cei care au venit, ca mine, la Biserica Baptistă din Iași de pe Sărărie în anii 90 sau 2000 ca studenți, primul om pe care îl întâlneai la intrarea in holul Bisericii era Petrică in căruciorul cu rotile. Prezența sa acolo, aș putea spune, era emblematică pentru Biserică. Iar ajutarea lui Petrică, dusul și adusul la Biserică, era una din primele slujiri/ascultări ale tinerilor noi veniți in Biserică.

Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru viața lui Petrică, pentru exemplul lui de răbdare, calm, bunătate și supunere față de Dumnezeu. Avem încrederea că Dumnezeu i-a pregătit ca răsplată o viață veșnică, adevărată, fără limite și fără neputințe.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!”

Necrolog realizat de către Daniel Mirăuță