Mi-am petrecut copilăria și adolescența în Biserica Creștină Baptistă Sfînta Treime din Iași … Biserica de pe Sărăriei, cum i se spunea.

În tinerețile noastre cu multe amintiri frumoase din perioada anilor 80, de mai multe ori am mers cu prietenul meu Petrică Scalco să îl luăm și să îl ducem la Biserică pe Petrică din cărucior! Îi spuneam așa pentru a-l deosebi de alți Petrică din Biserica noastră.

Avea fața strîmbată de boală, trupul tot contorsionat de paralizie, dar ÎNTOTDEAUNA ne întîmpina cu zîmbet, cu o vorbă bună, rostită printre buzele deplasate nenatural. A fost tot timpul ușierul neoficial al bisericii.

Trebuia să îi cauți mîna tremurîndă ca să i-o prinzi și să îi spui ”PACE!”

”PPPAȘȘȘE!” strecura prin zîmbet și dinții deja împuținați.

Petrică din cărucior a fost un fenomen, o nădejde somatizată, o credință întrupată, o dragoste înca...