”Duhul simțit de ei e duhul senzațiilor psihofiziologice, al arousalului și valenței emoționale, Meyer, Mandler, Berlyne, Scherer, ăștia sunt duhurile. Duhul de Do major șapte, duhul de modulație, duhul de frecvență. Ah, și duhul de video-clip-uri de-alea cu oddly satisfying background, copiate de pe scenele seculare, unde au fost scornite special să satisfacă psihic publicul, da nu-i bai. E bun de duhăreală.

Ecce spiritus sanctus. Un duh controlat în căști, reglat la NanoPad2, un duh căruia îi astupi gura când scoți ștecher-ul din priză.” Alex Rotariu

Cumva, mai cum, necum, dacă te dai doi, trei pași în spate, vezi mai bine shift-ul polar dintre (să zicem) 1500 d.C și 2023 d.C.

De la o „reverență” transpirată de zici că șefii cu mantale lungi care aveau de împăciuit bestia divină umblau pe coji de ouă, înaintea unui Dumnezeu prezent în maglavaisul de ritualuri infuzate cu tămâie, s-a trecut, cumva, la o lăfăială individualistă pe becu stins (sic), în vibe-uri pop, declarații siropoase, aproape senzuale, în propoziții simple, pentru tăticu de la etaju 2.

Dar trebuie să recunoaștem că rar au fost templele bizantine sau bazilicile papiste la fel de pline la liturghii cum e BBSO duminică de duminică, nu? N-am nicio afinitate, alta decât istorică, pentru pupatul de marii și ioani botezători sau pentru mestecatul cărnii lui pseudo-mesia recrucificat, dar nu trebuie să merg așa de departe ca să resimt încă shift-ul, că nici bisericile protestante de…