Plouă mărunt, scriu mărunt despre lucruri mărunte cu ea în brațe.
Orice aș începe nu pot termina pentru că dorințele ei se măsoară în
unități de acum. Nu există mai târziu sau pauză, uneori o
rog frumos, dar sfârșesc zâmbind și lăsând totul baltă;
treburi și gânduri sfârșesc în incertitudinea continuării. Ea mă
vede zâmbind, pot zâmbi oricând pentru ea și asta mă
consolează.