Nu prea își știe originile. Numai de documentare nu are el timp! O fi dintre boabele de grâu, scăpate de prin sacii drumeților ori mașinilor ce se fâțâie de ici, acolo? O fi din semințele scăpate de păsările ce trec în zbor, gonind să agonisească pentru pui? De unde, de neunde, el, care se ivea deasupra lanului de grâu, rotindu-se fălos, ca un periscop, deasupra câmpiilor, și-a schimbat destinul! Nu prea știe ce caută fix pe ulița satului, pe marginea unui șanț. Se unduiește printre niște ierburi pe care nici măcar nu le cunoștea, până acum! Bine că a crescut, alături, niște mușețel, îi mai ține de urât și îl bucură cu parfumul lui! Privește, tot așa, lumea care trece, mâțele alea nesuferite care o zbughesc, glonț, și îl culcă la pământ, deseori. El tot se ridică, dar parcă i-a pierit mândria din lanul de grâu…  Și mai sunt și niște căței, care nu au altceva mai bun de făcut, decât să ridice un picior, fix la tulpi...