de ceva timp

o moarte trecută prin școala vieții

mi-a învățat obiceiul

și se ține de mine 

ca cerșetorii din cimitir 

care-au prins șmecheria:

nu cer pomană când intri 

să îngrijești vreun mormânt 

întotdeauna când ieși 

stau cu mâna întinsă 

pentru că puți a durere și frică 

iar asta te face mai darnic

degeaba fredonez cu mințile rătăcite 

morții cu viața eternă 

viii cu cea de tavernă

degeaba mă mint că și ceasul stat 

arată ora exactă 

de două ori într-o zi 

așa cum se poate 

ca ceea ce scriu să fie