miserere 

ca un bănuț de metal pe o bucată umedă

de săpun

își fac drum toate prin tine

mintea refuză să înțeleagă

starea asta de neputință

dezechilibrul absurd

hormonal 

între ceea ce ești pentru alții și ceea ce sunt

ei pentru tine

de ce unii oameni înseamnă totul

iar tu mai puțin decât un reflex de clipire

ai vrea să le faci autopsie pe viu

poate descoperi vreun mecanism

sau instinct care-i face

să fie mai oameni ca tine 

și astfel să fii pregătit

dacă nu pentru altul

atunci să-ți alungi urâtul

mai ferm