sunt zile în care fără să vrei 

te gândești că mai devreme sau mai târziu 

te vei strânge ca iarba cosită 

și nimeni nu va cunoaște 

locul în care ai stat 

atunci îți rătăcești mințile de durere 

că n-o să apuci să guști pastéis de Belém

că n-ai vizitat insulele Hebride 

că n-ai dansat liber ca Anthony Hopkins

după 39 de ani de sobrietate 

și fix în momentele astea 

ăl de sus te lecuiește de tot netrăitul 

îți arată în slowmotion hidoșenia lumii 

ce va să vină 

ca o voce în telefon care se tot întrerupe 

într-o arie fără acoperire 

atunci sufletul tău binecuvântează