sunt zile în care fără să vrei

te gândești că mai devreme sau mai târziu

te vei strânge ca iarba cosită

și nimeni nu va cunoaște

locul în care ai stat

atunci îți rătăcești mințile de durere

că n-o să apuci să guști pastéis de Belém

că n-ai vizitat insulele Hebride

că n-ai dansat liber ca Anthony Hopkins

după 39 de ani de sobrietate

și fix în momentele astea

ăl de sus te lecuiește de tot netrăitul

îți arată în slowmotion hidoșenia lumii

ce va să vină

ca o voce în telefon care se tot întrerupe

într-o arie fără acoperire

atunci sufletul tău binecuvântează

pe domnul și binefacerea lui

de a te naște în lumea care îți trebuie

te apuci de trăit

mai vârtos ca un pui de zăgan

care-și împinge din cuib

fratele mai nevolnic

o gură în minus

o pâine în plus