Nu m-am uitat în ochii tăi destul
Și-acuma plec, nu ne vom mai vedea ...
N-a fost să fie ... ? Puteam totuși, să-ți spun ... să fac
ceva ... ?
Am fost indiferent față de tine, urmându-mi calea mea?
........................................................................................
Sau totu-i doar o nălucire ...., doar un gând trecător
...!?
... Să fie?!
Poate-ai fi fost Arhanghel, ce mi-ar fi ocrotit grădina
Și-ai fi arat-o cu-aripile-ți
Și rod bogat ar fi răsărit ascultând glasul tău
Răsunând peste codri, peste câmp, peste ape
Și puzderie de prunci ne-ar fi umplut ograda.
......................................................................................
Și totuși plec, fără să fi știut că-n ochii tăi
Erau și foc și apă ... și aer și pământ
Și fier și sare și soare și vânt ...
... dar cine știe?!
Poate că-n viața viitoare ne-om întâlni mai fragezi
Mai limpezi, mai senini și mai puțin străini.