La cursuri și în discuțiile diverse cu cunoscuți sau necunoscuți, nu obosesc să recomand tuturor să scrie și să trimită reclamații, ori de câte ori simt că ceva nu este cum ar trebui.

Mai spun de obicei, cui vrea să mă asculte, că am devenit „reclamagioaică”.

Nu este simplu – a scrie o reclamație sau o sesizare sau o critică sau o petiție sau cum vrea fiecare să numească descrierea unei situații negative cu care s-a confruntat (nu doar în relația cu sectorul public, dar și cu alți furnizori de servicii care se consideră mult prea puternici pentru a avea respect față de cclienți) înseamnă timp, energie, atenție la exprimare și la furnizarea de date și fapte, nu doar păreri sau injurii.

Eu de obicei nu scriu când sunt extrem de nervoasă și de revoltată. De obicei, aștept să mă calmez și să-mi pot structura mesajul cât mai clar, mai inteligibil și mai succint. Ceea ce înseamnă că „pierd” câteva ore pentru fiecare reclamație.

La fel, de obicei trimit reclamația către toți destinatarii pe care îi identific ca având legătură cu situația abuzivă cu care m-am confruntat – de obicei minim 2-3 organizații, autorități de control sau autorități locare și/sau publice.

De ce trebuie scrise reclamații? Pentru că, deși majoritatea sunt tratate impropriu sau chiar aruncate la coș din prima, măcar câteva tot sunt înregistrate într-un sistem (obligatoriu pentru multe organizații).

De ce trebuie trimise simultan în mai multe locuri? Pentru că, cu cât ajung în mai multe locuri, cu atât cresc șansele ca măcar unul dintre destinatari s-o proceseze.

Am avut și soluționări amiabile acceptabile, am avut și răspunsuri care au declanșat alte reclamații succesive, am avut și o lipsă supărătoare de reacții.

Dar important este să intrăm în joc, să nu-i lăsăm pe ceilalți să ne încalce drepturile, să nu mai acceptăm lipsa de respect, să cerem în mod activ (și în scris), individual sau în grup.

Faptul că ne enervăm, că ne plângem prietenilor sau pe FB, că eventual dăm un telefon ca să ne descărcăm de energia negativă nu rezolvă nimic, nu determină nicio îmbunătățire.

Reclamațiile trimise nu vor avea 100% succes, dar sunt o dovadă că cineva protestează. Trebuie ca fiecare să știe că nu poate face orice, că cineva observă și atrage atenția, cere acțiuni, cere respect (în scris!).

Aș vrea ca toată lumea să reclame mai des – în scris (sau telefonic, la numerele care înregistrează convorbirile), de fiecare dată când cineva se simte nedreptățit, când vreo persoană sau instituție îi încalcă drepturile, este intimidat, amenințat sau discriminat.

Lipsa de reacție oficială (scrisă, înregistrată, ne-anonimă) duce la generalizarea deja covârșitoare a ideii „lasă, că merge și așa” sau „au furat, dar au și făcut”.

Noi putem schimba cu câte un pic comportamentul abuziv al celor care se cred vătafi pe moșia publică (sau chiar privată, uneori), dacă ne mobilizăm și ne apărăm în mod activ drepturile.

Așa că adoptați și dați mai departe această idee, dacă încă nu aveți obiceiul de a face reclamații de fiecare dată când vă simțiți nemulțumiți sau observați lucruri care trebuie îmbunătățite.

#reclamagiu #reclamagioaica