Nu sunt nicidecum un fan al bilanțurilor. Fug ca de „ducă-se pustii” de triumfalismele și de catastrofismele care adesea la însoțesc. Nici nu am fost tentat vreodată în mod serios de a ține un jurnal. Ceea ce văd că este o mare pierdere, acum când mă apropii mai serios de scrierea memoriilor. Dar n-am ce face. Asta este. N-am avut niciodată disciplina necesară acestei ocupații.

Este însă ultima zi a anului, și m-am trezit devreme, nemaiputând adormi la loc. Așa încât am decis să reflectez puțin asupra experiențelor acestui an.

2023, ca și cel precedent, a fost un an teribil de greu. În ciuda absenței durerilor și a unui tratament de excepție în țara mea de adopție, experiența cancerului și convalescența care i-a urmat al fost greu de purtat în condițiile cvasi însingurării în care îmi trăiesc această perioadă a vieții. Multe ar fi de spus aici, dar e complicat, și o las pe altă dată. Sau niciodată. La ace...