Numărători de ploi, din doi în doi,Şi, dintr-un ochi de dor, necunoscut,Câte zăpezi pe buze ne-au crescut!Ascultă-mă şi lasă-mă să strig…Mi-e frică de-ntâmplare şi de frigŞi nu mai vreau să ştiu, pân-la sfârşit,Cine-a iubit frumos, cine-a greşit,Cine-a făcut spre noapte primul pas,Cine-a plecat din joc, cine-a rămas,Cine şi-a smuls pereţii, rând pe rând,Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând,Cine-a pierdut şi cine-a câştigat –De toate-nlănţuit sau dezlegat…Când am să uit cum sună glasul tău,Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău…Şi cum să pot sub stele înnopta,Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?Numărători de ploi, din doi în doi,Iubito, câtă lume între noi!...