Broboanele de rouă de pe flori,Apoi le soarbe-ncet, dintr-un sărut,Şi le strămută-n norul absolut,Din care se desprinde, mai apoi,Lichidul trup al desfrânatei ploi,Să intre până-n seară sub pământ..Şi, dacă toate sunt aşa cum sunt,Desigur, peste noapte, nunta lorVa naşte, în tăcere, un izvor.