când vrem să fim singuri 

îi dăm lui dumnezeu nume 

iar el ca o umbră

descompusă și umedă 

amușină urmele 

trecerii noastre prin lume 

când dumnezeu vrea să fie singur 

ne trimite în oameni 

iar noi ca niște frunze

descompuse și umede 

ne tot lipim de tălpile lui

fără să știm ce să facem 

cu libertatea de a alege 

cum să ne întoarcem la el