România nu reușește să revitalizeze industria de apărare.

Cea mai mare companie a statului român furnizoare de produse și servicii pentru industria militară, Romarm, a fost invitată în premieră la masa discuțiilor cu marile companii internaționale din domeniu, sub umbrela NATO și UE.

Invitația e onorantă, dar realitatea e tristă. Multe dintre fabricile Romarm sunt uitate de timpuri, tehnologiile sunt învechite, iar producția e la sub 10% din nevoile Armatei Române.

Industria de aparare romaneasca

Fabricile Romarm, în urma timpurilor și a tehnologiilor

Aflată în subordinea Ministerului Economiei, Romarm este o companie de tip holding, cu 16 filiale în țară, care produc sau ar putea produce de la vehicule blindate, la armament și muniție pentru echipamentele militare. Pot oferi, totodată, mentenanță pentru acestea.

Romarm are în prezent peste 5.500 de angajați și un buget de venituri estimat pentru 2023 la 717 milioane de lei, ușor peste nivelul cheltuielilor.

Potrivit informațiilor Europei Libere, Romarm ar fi solicitat finanțare europeană pentru derularea de proiecte de investiții, în valoare de 250 de milioane de euro.

Între 2018-2023, filialele Romarm au beneficiat de fonduri pentru investiții de aproape 800 de milioane de lei, potrivit informațiilor transmise de companie.

S-au concretizat în programe de retehnologizare și lansarea de produse și servicii noi, iar cele mai mari sume au mers spre cele două uzine de armament din Cugir.

În Cugir funcționează cele mai vechi fabrici de armament din România, fabrica de arme și uzina mecanică, ambele cu istorie ce merge până la finalul secolului al XVIII-lea.

Industria de aparare romaneasca

„​Praf și pulbere”​ la Făgăraș

Europa Liberă a mers la una dintre filialele Romarm, Fabrica de Pulberi Făgăraș, care ilustrează pe deplin diferența între starea de fapt și afirmațiile guvernanților. Aceștia anunță de ani buni o investiție de sute de milioane de euro într-o nouă fabrică de pulberi pentru producerea de muniție.

Ambiții mari, în ritm de melc

Dar ambițiile oficialilor de la București nu pot deveni realitate, nici măcar cu impulsul NATO și al UE, dacă situația de la Romarm nu se schimbă radical.

Industria de apărare din România și în special Romarm sunt mult sub nivelul de producție pe care l-ar putea avea, spune Constantin Bucuroriu, lucru admis și de conducerea companiei.

Industria apărării în Programul de guvernare

La punctul V din capitolul Reindustrializarea României din Programul de Guvernare, cabinetul Ciolacu menționează:

Creșterea rezilienței industriei de apărare în noul context geopolitic.

• Adoptarea și implementarea Strategiei Naționale din Industria de Apărare. 
• Investiții importante în industria națională de apărare în vederea recuperării decalajelor de tehnologizare care să permită operatorilor din acest sector să fie furnizori de încredere pentru MApN. 
• Realizarea de parteneriate cu companii din țările NATO pentru integrarea și producția în fabricile industriei de apărare din România a diferitelor produse și servicii, atât pentru armata română, cât și pentru export, în așa fel încât să se întoarcă o parte din procentul de 2,5% din PIB alocat apărării și în industria națională.

Sursa: Programul de guvernare 2023 – 2024: „Viziune pentru națiune” (PSD/PNL)

Cât de active sunt cele 16 filiale Romarm

„Am ajuns să avem Reșița închisă, unde se fabricau țevi de tun și obuziere, destul de recunoscute în anii ’90, am ajuns să nu mai avem pulberi și explozibili, la Victoria și la Făgăraș, care aveau produse de o calitate excepțională, și am devenit mare importator. La Făgăraș se mai produc explozibili, dar vorbim de un volum infim.”

Industria de aparare romaneasca

Pe lângă exemplele amintite, producția altor filiale în ultimii trei ani a însemnat:

• diverse categorii de bombe și aruncătoare la Carfil Brașov;
• muniție de infanterie la Cugir și Sadu;
• rachete și lansatoare la Electromecanica Ploiești;
• muniție, elemente de muniție și boostere la Tohan;
• lovituri pentru aviație la uzina de la Dragomirești;
• degetare, tablă și benzi de alamă la Metrom;

La finalul anului trecut Romarm a lansat Centrul de Cercetare-Dezvoltare și Inovare (CECDI) București, în parteneriat cu NATO, cu scopul dezvoltării tehnicii militare și a muniției.

Creșterea producției de armament și a livrărilor către Ucraina, pe agenda Summit-ului NATO de la Vilnius

Acord UE de 500 mil. euro pentru creșterea producției de armament

Summit-ul NATO de la Vilnius din 11-12 iulie este prefațat de un acord financiar consistent, în valoare de 500 de milioane de euro anunțat vineri de Parlamentul European și Consiliul Europei, pentru creșterea producției de muniție și rachete în UE.

Stabilit la nivel informal, planul va fi supus votului Comisiilor de specialitate luni, pe 10 iulie, urmând să fie aprobat de plenul organismelor europene în cursul săptămânii viitoare.

Planul prevede mărirea capacităților de producție atât pentru creșterea cantităților livrate Ucrainei, cât și pentru refacerea stocurilor de arsenal ale statelor membre.

Forurile europene au decis că societățile producătoare mici și mijlocii vor primi rate de finanțare mai mari, astfel încât sprijinul financiar să aibă un impact cât mai mare.

De asemenea, cantitățile livrate Ucrainei vor fi scutite de restricțiile la export.

Programul de sprijin anunțat de forurile europene vine ca răspuns la o solicitarea adresată de Ucraina pentru furnizarea de cartușe de artilerie de calibrul 155 mm și ca urmare a unei hotărâri a Consiliului European din martie, care stabilea trei măsuri cu privire la muniție.

Acestea prevedeau livrarea de urgență de muniție în Ucraina, achiziția în comun de către statele membre a 1 milion de cartușe de muniție șicreșterea capacității de producție în industria europeană de apărare.

Europa Liberă România e pe Google News. Vă puteți abona AICI.