Știți cum învârte viața asta lucrurile în așa fel încât
să nu ai nicio clipă de liniște? Sigur că știți. Și, probabil că
știți bine și că are grijă, atunci când îți este lumea mai dragă,
să întoarcă toate lucrurile pe dos, probabil ca să nu cumva să
respiri ușurat, prea mult.
Ei bine, printre “norocoșii” care au testat de multe ori
senzația asta mă număr și eu. Nu mi-am dorit niciodată să fie așa.
Dar cine sunt eu să mă pun cu Universul acesta? În anul în care
mi-am tipărit prima carte, mama a plecat din lumea asta fără să
citească nici măcar un rând din ea. În nopțile în care scriam mă
întreba mereu de ce nu-i arăt și ei ce iese din mâna mea. Adevărul
este că am ținut morțiș să îi fac o surpriză și să îi arăt cartea
când era gata cu totul. Numai că universul a avut alte planuri cu
noi și a luat-o pe mama de lângă mine cu numai câteva zile înainte
ca tipografia să mă anunțe că e gata cartea mea.
Ani întregi m-am învinovățit pentru asta. Am învățat de
atunci să nu mai amân lucruri pentru că, de multe ori, poți face o
bucurie cuiva și fără să o împachetezi frumos. Mi-am dorit să dau
timpul înapoi de mii de ori de atunci. Culmea, dacă mama mea nu a
apucat să citească ce a scris copilul ei, acum o lume întreagă
poate, pentru că versurile mele împodobesc monumentul ei funerar.
Măcar dincolo de viața asta s-o însoțească slova
mea...
Trece o vreme și cunosc un om fabulos. Un bărbat care
mi-a schimbat viața pentru totdeauna, un suflet pentru care nu am
simțit niciodată ceva asemănător. Desigur că lumea s-a oprit în
loc, desigur că soarele a încremenit undeva în sufletele noastre
și, ori de câte ori ne vedeam timpul era ultima noastră grijă
pentru că stătea undeva atârnat de-un par, în colbul vremii. Eram
mai fericiți decât însăși fericirea pe pământ și, în același timp,
ciocnirile noastre în idei erau mai ceva ca rivalitățile din “Clash
of the Titans”. Asta până când ne priveam iarăși în ochi, uitând că
mai există și altceva pe planeta asta în afară de privirile noastre
încleștate. V-am spus de ce este acest om fabulos? Pentru că,
oricât de departe aș fi vrut să fug de el, găsea cea mai
neobișnuită metodă să mă aducă înapoi. Iar în cazul în care nu
știți, pe mine nimeni, niciodată, nu m-a întors din
drum.
Una peste alta, dragoste cu năbădăi. Când l-am cunoscut
am primit de la el o agendă în care, spuneam eu, voi scrie toată
povestea noastră, ca nimic din ea să nu se piardă vreodată.
Suișurile și coborâșurile cele mai mari, cele mai intense momente
de fericire absolută, cele mai grele lacrimi dar, mai ales, toate
„nimicurile” acelea care țin în priză o astfel de poveste trebuiau
să fie acolo. Peste vreme, din toate ingredientele acestea avea să
iasă o carte la fel de fabuloasă precum povestea
noastră.
Numai că într-o zi, omul acesta ajunge de urgență la
spital. Blocaj renal pe lângă altele. I se fac tot felul de teste.
În mai puțin de 24 de ore medicii vorbesc despre un diagnostic
crunt: cancer. Care, dincolo că era un diagnostic alarmant, cel mai
probabil urma să fie galopant, din cauza blocajului renal. Chiar
dacă trecuseră niște ani buni de la povestea mamei mele, pentru așa
ceva nu ești niciodată pregătit. Omul meu fabulos hotărăște să-și
lingă singur rănile, departe de mine o vreme. Chipurile pentru a mă
feri să mai trec încă o dată prin aceleași stări ca atunci cu mama.
La numai câteva zile primesc un mesaj: “Aș fi vrut să știe tot
universul despre noi. Și tare mi-ar fi plăcut să știu cum se
termină povestea noastră”...
Inițial am încremenit. Cumva parcă retrăiam același film
din urmă cu câțiva ani. Dar, de data aceasta, nu puteam lăsa să se
întâmple la fel. Așadar m-am pus pe scris tot ce nu completasem
deja în acea agendă pe care mi-o făcuse cadou în așa fel încât,
dacă mai avea vreo îndoială, să înțeleagă clar, negru pe alb, cât
de mult îl iubesc. Cu toate că știam care erau riscurile, am vrut
să transform povestea noastră într-un roman (pentru că, de fapt,
exact asta și este) de care, peste vreme, să se poată bucura și
alții citindu-l. Toate bune și frumoase, ceva bani strânși aveam,
dar tot îmi mai trebuiau ca să scot romanul din tipar, vreo 2.000
de lei. Cum nu voiam să știe încă prea multă lume ce am de gând să
fac, nici nu puteam cere cuiva care m-ar fi putut ajuta. Deci cum
puteam eu face un împrumut rapid și unde mai exact? Cu
băncile știți bine cum stă treaba, durează o grămadă până îți
aprobă un credit urgent și, cum totul se întâmpla într-o duminică
era și mai complicată toată situația.
Nu știu cum, dar probabil tot universul acesta a avut
grijă și mi-am amintit că există un produs exclusiv online, care
mi-ar putea rezolva urgent problema banilor. Se numește
Telecredit și poate fi accesat de oriunde, cu ajutorul
telefonului mobil, tabletei sau a unui computer cu conexiune la
internet.
Suma maximă pe care o poți împrumuta cu ajutorul acestui
serviciu este de 2000 de lei, exact cât mai îmi trebuia mie pentru
romanul vieții mele. Completarea formularului de pe site-ul
Telecredit nu durează mai mult de 5 minute, dar partea interesantă
la toată povestea asta este că produsul este primul credit de
nevoi personale a cărui dobândă este ZERO! Da, ați auzit
bine, adică vreau 2000 de lei și tot atâția voi returna serviciului
Telecredit în maximum o lună de la acordarea acestui tip de
împrumut urgent.
N-am mai stat pe gânduri, era în joc o viață și, mai
mult decât atât, era în joc fericirea celui mai iubit om din viața
mea. Îndeplineam toate condițiile pentru obținerea unui credit
fără acte (aveam peste 18 ani, aveam și cont în bancă, un venit
din salariu și chiar un telefon mobil de care nu mă dezlipesc
niciodată. Cât despre email...nici nu se mai punea problema). Am
completat imediat formularul.
Surpriza cea mare a fost că a doua zi dimineață aveam
cei 2.000 de lei în cont! Așa de repede se mișcă băieții de la
Telecredit, procesând rapid cererile. Am putut respira ușurată, mai
ales că oamenii aceștia nu merg cu tot felul de subterfugii și nu
au comisioane ascunse de analiză, de acordare a creditului
online sau de administrare. La finalul lunii plătești exact cât
ai primit, fără să îți faci griji de unde scoți alți bani în
plus.
Am zburat la tipografie să îmi iau cartea și să achit
restul de bani. În numai câteva ore țineam în mâini povestea unei
iubiri. Povestea unei vieți frumoase, presărate cu de toate. Tot ce
trebuia să fac acum era ca un exemplar din ea să ajungă la iubitul
meu.
A citit-o pe nerăsuflate. Mi-a spus că mă întrecusem pe
mine față de oricare altă scriere de-a mea de până acum. Lacrimile
îmi curgeau incontrolabil. Nu știam dacă să zâmbesc sau doar să îmi
maschez amărăciunea. Sufletul îmi era țăndări, dar măcar nu
repetasem aceeași greșeală ca în urmă cu câțiva ani. Cu siguranță
nu aș fi putut trece din nou prin toate stările acestea dacă nu era
Telecredit de partea mea. Uimirea din ochii lui n-aș schimba-o
pentru nimic în lume. Iar bucuria cu care mi-a șoptit strângându-mă
tare în brațe: “nu s-a terminat aici” nu ar putea egala niciun alt
moment în care am zâmbit cu gura până la urechi,
altădată.
Surpriza știți care e? Că omul meu fabulos nu are
cancer! A doua zi după ce a citit romanul, doctorii au descoperit
de fapt o afecțiune care poate fi tratată, nu este incurabilă și
l-au pus imediat pe tratament. După două luni ieșea pe picioarele
lui din spital.
M-a întrebat de unde am avut bani să plătesc cartea.
I-am spus că, atunci când iubești treci peste orice și găsești
soluții, doar ca să păstrezi lângă tine ce-ți dorești cu toată
ființa și simți că îți trebuie. Se pare că, de data asta, universul
doar a răscolit viețile, dar a lăsat timpul de partea
noastră.
Nu știu dacă Telecredit are vreo relație specială cu
universul acesta, dar, cu siguranță, prin rapiditatea cu care mi-a
acordat împrumutul, contribuind la bucuria noastră, chiar cred că
este prieten la cataramă cu el. Și cred că nu mai e niciun secret
pentru cineva că, din ziua aceea, Telecredit a devenit și prietenul
nostru, pe care l-am recomandat tuturor celor care au nevoie
urgentă de ajutor financiar fără prea multă bătaie de cap. Cât
despre noi... povestea noastră este încă departe de a se termina.
Romanul acela a fost doar prima parte din ea! :)
* Articol scris pentru Spring Super Blog
2017!
