Ca de fiecare dată, Doamne, iartă-mi nepriceperea și cuvintele care vin năvală! Iartă-mi patima și lipsa de lumină! Știi bine că în rugăciune nu poți conta pe teologia mea și bunele mele dispoziții sau manierele învățate pînă acum, dar poți conta pe totala mea sinceritate, pentru că uneori mi se golește mintea, uneori chiar și inima, dar mi se umple gura de vorbe …

Iată dar …

Doamne, știm că ești încă pe Tron, așa cum ai fost și pe cînd cu Potopul. Știm că Te putem numi Domnul domnilor și Împăratul împăraților. Nu ți-ai risipit puterea și n-ai nevoie de sfaturile noastre și de gîndurile noastre, cum n-ai avut niciodată, de cînd există oameni care se roagă Ție. Dar ne-ai cerut să ne rugăm și iată că o facem, chiar și atunci cînd ai alte planuri.

Cred că Tu știi cel mai bine ce este cel mai bine pentru toată omenirea. Știu că ne iubești și ești Dragoste, ne iubești și pe noi și pe ruși și pe ucraineni.

Dar pentru că ne-ai învățat să ne rugăm și pentru că nu ne putem abține, primește aici gîndurile noastre.

Mîntuitorule, Ți-ai salutat ucenicii cu Pace și roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea … de aceea Te rugăm să ne dai Pacea Ta, dă pace peste sufletele chinuite de îngrijorare și relele pe care le imaginăm, peste cei chinuiți de patimi și orgolii, peste politicieni, peste oamenii simpli, peste ruși, peste ucraineni, peste Europa, peste lume. Nu-l lăsa pe cel rău să îți distrugă Creația, pămîntul cu ai tăi copii, oamenii.

Te rugăm acum pentru vecinii noștri, pentru ucraineni. Te rugăm pentru bătrîne, bunici, mame, copii, care au plecat din locul lor, din gospodării și le-au lăsat de izbeliște, te rugăm să ne ajuți să le purtăm de grijă. Te rugăm pentru bărbații care au rămas să își apere pămîntul.

Citește întreg articolul pe Edictum Dei AICI