Tot citind de prin cărți și articole din ultima vreme, am sesizat o tendință – când se vorbește despre oamenii dintr-o organizație, nu mai apar cuvinte ca personal, angajați, resurse umane sau altele de acest gen, ci se folosește pur și simplu „oameni”, sau oamenii din organizație sau membrii echipei organizației.

De ce? Pentru că nu putem vorbi de „angajați”, adesea cu sensul de „executanți”, și în același timp să ne așteptăm ca acei oameni să fie implicați, dedicați și entuziaști. Nu este doar o nuanță de vocabular, ci o schimbare de abordare, aș zice eu.

Dar de la teorie la practică ne blocăm în dilema din titlu: să facem ce spune popa sau ce face popa? Ce este mai bine – să ascultăm de niște reguli pe care unii le denumesc limbaj ”politically correct” sau să copiem niște practici nu tocmai recomandabile?

Din perspectiva mea, nici n-ar trebui să pierdem timpul cu ce fac alții. Timpul nostru ar fi mult mai bine folosit, dacă ne-am gândi cu capul propriu și am decide în funcție de valorile și de dorințele noastre.

Am cunoscut oameni super, la nivel de execuție, în experiențele mele cu diverse organizații, fie ca angajat, fie ca furnizor de servicii. Cum am cunoscut oameni incapabili și plini de ei la nivel de management. Unii se cred simpli angajați, pentru că managerii incompetenți îi fac să se simtă așa, deși își asumă, fără să clipească, munca și rezultatele lor.

Este grea relația dintre oameni într-o organizație – pare să fie mai ușoară relația dintre șef și amgajat. Dar astfel se pierde loialitatea și angajamentul celor mulți, iar cei puțini se vaită de fluctuație și de instabilitatea „personalului”.

Vai, vai, vai! Dacă ne-ar durea ceva atunci când folosim incorect cuvintele! Și dacă am simți instantaneu ceva plăcut atunci când înțelegem conceptele și le aplicăm așa cum credem că este mai bine!