Pătrunde în inimile oamenilor, nu ca un șobolan, ci ca o
privighetoare. Dăruiește-le senzația zborului celor care poate de
mult timp rătăcesc prin catacombe. Oare nu-i frumos să legi destine
de nemărginita cădere în lumea cunoașterii? Te ridici și cauți
propriile urme, când de fapt zborul nu lasă urme. Și ca să te
regăsești, e nevoie să urci mai sus de înălțimea de la care ai
căzut. Firească cădere, nu-i așa? De ce n-ai urca într-atât de
firesc ca prima oară? Nu iubești repetiția sau entuziasmul nu mai e
același? Dar oare propria fericire nu e motiv să urci mai sus și
mai sus? Și-apoi, de ce urci pe scara imaginației altor oameni? De
ce nu urci pe scara propriei imaginații? Chiar crezi că e posibil a
urca pe mai multe scări concomitent? Doar tu ești responsabil de
propria cădere, nu uita! Iar pentru asta e important să urci pe
scara ta!!!