Pătrunde în inimile oamenilor, nu ca un șobolan, ci ca o privighetoare. Dăruiește-le senzația zborului celor care poate de mult timp rătăcesc prin catacombe. Oare nu-i frumos să legi destine de nemărginita cădere în lumea cunoașterii? Te ridici și cauți propriile urme, când de fapt zborul nu lasă urme. Și ca să te regăsești, e nevoie să urci mai sus de înălțimea de la care ai căzut. Firească cădere, nu-i așa? De ce n-ai urca într-atât de firesc ca prima oară? Nu iubești repetiția sau entuziasmul nu mai e același? Dar oare propria fericire nu e motiv să urci mai sus și mai sus? Și-apoi, de ce urci pe scara imaginației altor oameni? De ce nu urci pe scara propriei imaginații? Chiar crezi că e posibil a urca pe mai multe scări concomitent? Doar tu ești responsabil de propria cădere, nu uita! Iar pentru asta e important să urci pe scara ta!!!