În arta de-a iubi nu poți să selectezi locul unde
săruți. Te-apropii încet și-i săruți tâmplele. Apoi o săruți și
după ureche, și simți cum se excită. E un amestec de durere și
plăcere, și-i găsești artera de la gât, sugându-i-o cu dragoste, ca
pe-un elixir ascuns într-o peșteră adâncă, unde bântuie fantome și
vezi totodată și aur. Dar, la ce bun? O apuci de fund și-o
trântești în pat sau la podea, sau nu mai știu unde… cauți să o
pătrunzi și ea caută să fie pătrunsă. O nebunie fierbinte prin tot
corpul și tu alegi s-o mângâi, să-i potolești valul de călduri,
și-o îmbrățișezi, zâmbindu-i. E iubita ta și ți-e dragă privirea ei
inocentă. Cobori spre vagin și guști din convulsiile ei. Se zbate
atât de suav și parcă înnebunește de felul în care îți porți limba
pe clitoris. Îl iei între buze ca pe-o petală de trandafir, cu
grija de-a nu-i strivi pigmenții. Și-o simți cum parcă vrea să-i
sorbi licoarea, și nu mai știi de ești în stare să gândești. O
devorezi cu limbi tot mai adânci și mai adânci, și-i umedă ca
niciodată. Până și în călcâile ei auzi cum i se zbate inima, și
cobori cu săruturi spre tălpi, sugându-i și degetul cel mare de la
picior. Și intri cu penisul tare în vaginul umed și cald, și cu
buzele tale te-ndrepți spre umedele-i tâmple, care-s mai pline de
viață și mai lovite de ecoul interiorului, de parcă s-ar fi
amestecat diminețile primăvăratice cu tăcerea nopților de
vară.