Savarinele mi-au plăcut de când mă știu. Îmi amintesc cum îmi lipeam nasul de vitrina cofetăriei din cartier și încercam, în timpul în care așteptam la coadă, să aleg din tava cu savarine înfoiate una care să-mi placă mai multe decât toate, ca să o cer chiar pe aceea. Pofta de savarinele reci, bine însiropate, nu m-a părăsit nici azi, doar că azi am aflat ceva mai multe despre ele și pentru că au o poveste drăguță m-am gândit să v-o spun și vouă, pe scurt.
Istoria savarinei începe cu nașterea unui prunc pofticios, pe 1 aprilie 1755, într-un orășel din Franța (unde altundeva?). Pruncul acesta se numea Jean Anthelme Brillat-Savarin și venea pe lume într-o familie de juriști. El însuși a studiat dreptul, dar și chimia și medicina, devenind un avocat și apoi un politician de succes. Ceea ce l-a făcut, însă, pe Brillat-Savarin să intre în istorie, a fost f...