Dragă Moș Crăciun,

Aceasta este prima mea scrisoare către tine. Nu-mi amintesc să fi scris alta în copilărie. Erau alte vremuri atunci, iar darul tău din fiecare an era minunatul brad de Crăciun, uneori argintiu și cu conuri, alături de invitația de a-l împodobi în familie. Și ce bucurie era să-l gătim de sărbătoare, cu bomboane delicioase, globuri strălucitoare, beteală și beculețe multicolore.

Imagini arhiva personală – editare Canva.com

Ce m-a determinat să-ți scriu acum, la cei peste 37 de ani ai mei? Ei bine, m-am trezit de dimineață cu această idee în minte și cu ce ți-aș cere eu ție. Am zis că nu greșesc cu nimic dacă îmi ascult copilul interior și o fac, iar dacă scrisoarea mea va fi sursă de inspirație pentru cineva, cu atât mai multă bucurie va fi în inima mea.

În noaptea în care vei vizita toate casele din lume, pe lângă darurile cerute de cei mici și cei mari, pe care le vei așeza cu generozitate sub bradul împodobit, te rog să pui sănătate, gânduri echilibrate, încredere, empatie, pace și iubire. Vreau să te rog să lași fiecărui suflet invitația la dăruire, la o privire atentă spre semeni, spre lucrurile fragile din lume, spre cauzele care au nevoie de suflete pline de iubire și de mâini întinse să ajute. Invitația de a atinge inimi și destine este aici pentru tine – Împreună salvăm vieți.

Te rog să inviți oamenii la introspecție și autenticitate, să le propui un bilanț al anului și un bilanț al vieții. Știi, eu am două întrebări preferate: ,,Ce-mi doresc cu adevărat?” și ,,Care este mărețul vis al vieții mele?” Dacă vor răspunde cu sinceritate la ele, sunt absolut convinsă că planul anului viitor se va revela și norii suferinței și indecizia vor dispărea.

Amintește-le de visurile pe care le-au ascuns într-un colț de suflet, de valorile pe care ar trebui să le folosească drept ghid în propria viață, despre iubirea care are izvor nesecat în propria inimă, despre compasiune și înțelegere față de semeni. Transmite-le să nu ia totul personal, căci de foarte multe ori oamenii vorbesc și acționează ghidați de traume și frici, nu ghidați de inimi, de iubire.

Și pentru că dăruirea face parte din mine, în semn de mulțumire pentru tine și pentru fiecare om care își dorește să producă o schimbare pozitivă în propria viață și în lume, las o poezie pe care am scris-o cu mulți ani în urmă, în preajma sărbători de iarnă, găsindu-și peste ani loc de cinste în volumul meu de versuri cu scop caritabil ,,Colț de suflet”.

Speranță de Crăciun

Privind eu într-o dimineață

Văd iarna pe geamul casei mele.

Copiii se joacă, zburdă prin zăpadă,

În mine plâng, se vaită gândurile mele…

Zăpadă: binecuvântare și năpastă,

E blândă, pură și cerească,

Vestind o sărbătoare creștinească

E plapuma celor ce nu au casă!

Zăpada ne-ndeamnă la visare:

La noaptea de Crăciun,

La focul din odaie.

La Moșul ce aduce ceva la fiecare.

Căzând pe noi zăpada,

Zâmbind vrea să ne spună:

Că lângă noi există uitare și minciună…

Așa că haideți oameni să nu uităm de noi!

Să dăruim speranță celor ce au nevoi!

Dragă Moș Crăciun, scrisoarea mea se încheie aici, cu recunoștință pentru magia pe care o produci în inimi!