După exact 7 luni de la operația de triplă disecție de aortă, după o recuperare complicată și dureroasă, m-am reîntors la scris pentru Edictum Dei deocamdată.
Pentru cei curioși: n-am de gînd să mă pensionez de boală, cum s-a zvonit! Vorba profesorului meu, regretatul Petru Creția: ”prefer să mor aici cu voi, cu creta în mînă și la tablă decît în altă parte!”.
Singura pensionare de care voi avea parte va fi în 21 iunie de la cicloturismul de anduranță. Pe 21 iunie la ora 17.00, Deo Volente, voi organiza retragerea mea ”oficială” din activitățile de ciclism de anduranță și cicloturism, activități din care au rezultat prietenii de durată, amintiri dulci și foarte prețioase (4 tururi Romania – Auschwitz, tururi prin țară, fund raising pentru Hospice Emanuel et c.).
Mă voi lăsa de bicicletă? Nu cred! Astăzi de ziua bicicliștilor spun ce am mai spus: ”mai bine mor cu ghidonul în mînă decît cu telecomanda în mînă”. Nu voi mai putea face cursele acelea lungi de 150-300 sau 400 de km în 24 de ore, dar voi putea merge 10 km pe plat de plăcere, cu familia, cu Noah și cu prietenii. Cardiologul îmi stă alături!
Nu vă lăsați, dragii mei! La un moment dat cu toții vom da nas în nas cu ”domnișoara cu pardesiu”, salutați frumos și recitați cu voce tare Psalmul 139:16: ”toate zilele mele au fost scrise în cartea Ta mai înainte să fi fost vreuna dintre ele!”.
Din octombrie, abia aștept, dacă Dumnezeu îmi dă viață, vreau să mă întorc la studenți, la activitatea pe care am iubit-o și pe care o practic, iată, anul acesta … de 30 de ani, la Universitatea Emanuel din Oradea.
Am renunțat la orice funcție de conducere și la orice implicare administrativă suplimentară postului didactic, dar vreau să mă întorc la ucenicie, nu neapărat la predat, ci la ucenicie. Am înțeles în aceste 7 luni cît de important este să avem mai degrabă mentori decît profesori! Profesori găsești pe toate drumurile, mentorii sînt rari. Ieri s-au împlinit 6 ani de cînd mentorul meu, Florian Negruțiu, probabil tot din cauza unei disecții de aortă, s-a dus spre Domnul. Este un dor altfel după dînsul, altfel față de oricare alt plecat dintre noi.
Și cel mai important, dacă Dumnezeu e bun cu mine și va îngădui, vreau să continui să Îl slujesc cu ce mi-a mai rămas din viață, predicînd o Evanghelie curată, autentică și neștirbită de umor nenecesar, imagerie inutilă și exemple redundante, o Evanghelie pură, esențială. Viața este prea scurtă și prea prețioasă pentru predici baroc încărcate. Scurt și la obiect! Fiecare predicator mănîncă viața celor care îl ascultă. Eu acum știu cît de prețioasă este fiecare clipă pe care o petrecem pe acest pămînt. O predică proastă, o lecție nepregătită, un text neglijent, toate acestea sînt infracțiuni împotriva vieții, pentru că sînt mîncătoare de timp, deci de viață.
Celor ce sperau că au scăpat de mine așa de ușor le spun: aveți răbdare! Răbdarea este o virtute angelică (și diavolul este înger și nu găsești pe altul mai răbdător ca el!). Voi pleca cînd va voi Domnul! I-am cerut viață și sper că mă va asculta, în ciuda opiniilor medicale de pînă acum.
Iar dacă nu: Voia Sa să se facă precum în Cer așa și pe Pămînt! Pentru că Voia Sa suverană este și plăcută (chiar dacă nouă nu ne pare acum) este și bună (chiar dacă este imposibil de imaginat ceva bun în toate astea) și mai ales este perfectă, desăvîrșită, așa cum ne spune Apostolul!
Puterea Sa numai în slăbiciuni se arată cel mai bine și El din morți face vii și din oase uscate face trupe de asalt!
A lui să fie Slava prin orice se va sau mi se va mai întîmpla de aici înainte.
Le mulțumesc tuturor acelora care au fost alături de mine în toate felurile imaginabile: emoțional, spiritual, intelectual, financiar, biologic (prin donare de sînge!) sau pur și simplu tăcînd și făcînd fără ca eu și familia să fi aflat vreodată despre dînșii. În această perioadă s-au decantat adevăratele prietenii.
Vă mulțumesc!
Dar cel mai important: am învățat în perioada aceasta să îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru viață în fiecare minut. Viața mea atîrnă efectiv de un fir de ață (chirurgicală). Fiecare oră în plus de viață este un miracol. Fiecare săptămînă este un alt pisc, fiecare lună care trece pînă la următoarea evaluare, o mare încercare. Dar îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru cascada de minuni pe care a făcut-o pînă acum. Va mai face încă? Nu știu! Dar rar veți găsi vreun om mai plin de mulțumire ca mine în această perioadă.
”Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, prin Isus Cristos, pentru TOATE lucrurile”, inclusiv pentru o boală debilitantă! Cortul trupului acestuia se stinge și se frînge pentru ca sufletul să se înfrumusețeze după Chipul și Asemănarea Sa!
Am învățat dependența totală de El și bucuria de a sorbi din bunătatea Lui zilnic!
”Frații mei, să priviți drept o mare bucurie, cînd treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare, dar răbdarea trebui să-și facă desăvîrșit lucrarea pentru ca să fiți desăvîrșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic!” ne spune Iacov.
În rest, vorba latinului: SEMPER PARATUS! (totdeauna pregătit!)
Și să spunem cu toții cuvintele din liturgie:
SURSUM CORDA! Sus inimile!
HABEMUS AD DOMINUM! Le avem la Tatăl!
GRATIAS AGAMUS DOMINO DEO NOSTRO Să aducem mulțumiri Domnului Dumnezeului nostru!
DIGNUM ET JUSTUM ES! (Căci) vrednic și drept este!
