Am parcurs timp de 7 luni cîteva teme care ne-au dat tuturor bătăi de cap. Cel mai mult mie! A fost provocator, umilitor, un exercițiu plin de aventură dar și cu oarece satisfacții. Acesta este unul dintre motivele pentru care am acceptat provocarea Bisericii Iris pentru serile ”Cu Irisul deschis”: mă determină să mă gîndesc la teme incomode în primul rînd pentru mine, teme care mă obligă să mă întind și să mă gîndesc la chestiuni la care nu mi-ar fi fost comod să mă îndrept în mod natural. Cred că și Dorin Mureșan poate spune același lucru. Am făcut un tandem în anul acesta pe două paralele nu foarte distanțate una de cealaltă.

Am încercat să privim la generația noastră și la cele care ne urmează pentru a vedea care sînt principalele domenii în care sîntem vulnerabili. Am descoperit cîteva suprafețe în care bătăliile sînt aspre, cîștigul încă în balanță. Iată despre ce a fost vorba în aceste 7 luni. Vezi AICI.

Nu pretind, cel puțin în dreptul meu, că am reușit să ofer soluții finale. Am și încercat să mă feresc de discursuri rețetariste, de predicuțe cu aplicații de genul: ”de săptămîna viitoare mă fac băiat bun” sau ”50 de mătănii, 20 de genoflexiuni, 3 zile de post și 7 lumînări și trece…”. Găselnițe istețe, rețete în n+1 pași, izbăviri ușoare, pansări de răni neglijente, toate acestea le puteți găsi ușor, dar în altă parte.

M-am ferit să numesc aceste prelegeri predici. Sînt prea puțin exegetice pentru a fi predici, prea puțin injunctive pentru o abordare homiletică. Totuși sînt prea puțin academice pentru a fi numite conferințe, într-un limbaj mai accesibil, astfel încît le putem numi liniștiți prelegeri publice.

Am încercat mai degrabă în toată acestă perioadă să găsim capete de ațe de care să tragem pentru a deșira împletiturile diavolului. Am încercat să gîndim împreună, să ne oferim direcții de meditație pentru a continua să căutăm soluții singuri sau ajutați de prieteni mai pricepuți ca noi sau autori care vor fi scris deja asupra subiectului.

Dacă Dumnezeu ne va ține în viață, Sîmbătă la orele 18.00, la Tîrgu Mureș, în Biserica de pe Libertății, voi susține un micro-concert de psalmi, la care voi alătura concluziile din ultimele 7 luni. De asemenea, așa cum am obișnuit, Duminică, începînd cu orele 18.00, voi face același lucru în Biserica din Iris, de pe strada Sobarilor (aici fără micro-concert ).

În ultima întîlnire din această serie vom încerca să survolăm cîteva dintre soluțiile oferite de Sfintele Scripturi pentru cele cîteva provocări pe care le-am discutat: creștinul și Calea sa spirituală. Mai putem aparține unei religii care cere exclusivitatea alegerilor spirituale, mai putem crede texte vechi de mii de ani în epoca cascadei de informație și să numim această colecție de texte Cuvîntul lui Dumnezeu revelat? Oare nu ne exclude din circuitul Cunoașterii tocmai această concepție despre revelație? Dar Corpul nostru? Ce provocări etice ne vor oferi următoarele descoperiri științifice? Cetatea ne va sta fie împotrivă, fie va încerca să ne absoarbă? Vom rezista? Ne vom integra? Noi? Cine? Biserica, vechea și totuși tot timpul noua Comunitate a creștinilor, dar redefinită identitar? Această nouă comunitate se va raporta la celelalte credințe, la celelalte căi?

Trăim vremuri grele, dar nu mai grele decît în celelalte secole care ne-au precedat. Puterea și prezența lui Cristos ni s-a promis pînă la sfîrșitul veacurilor și veacurile nu s-au sfîrșit încă.