Urmare de AICI și de AICI
„Întărește-te și îmbărbătează-te,
căci tu vei da în stăpînire poporului acestuia țara
pe care am jurat părinților lor că le-o voi da.
Întărește-te numai, și îmbărbătează-te,
lucrînd cu credincioșie după toată legea
pe care ți-a dat-o robul Meu Moise;
nu te abate dela ea nici la dreapta nici la stînga,
ca să izbutești în tot ce vei face.
Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta;
cugetă asupra ei zi și noapte,
căutînd să faci tot ce este scris în ea;
căci atunci vei izbîndi în toate lucrările tale,
și atunci vei lucra cu înțelepciune.
Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta:
«Întărește-te și îmbărbătează-te?
Nu te înspăimînta și nu te îngrozi,
căci Domnul, Dumnezeul tău,
este cu tine în tot ce vei face.“
(Iosua 1: 6-9)
sursa imaginii Edictum Dei
Am stabilit deja că imaginea bărbatului contemporan nu poate fi compusă din fragmente, precum un puzzle, nu poate fi definită fragmentar și funcțional, prin adoptarea unui check-list de tipul: este bărbat acela care aduce banii în casă, este bărbat acela care are mînă de bărbat, este mecanic în casă, repară lucruri, a făcut o casă în viața lui, are un loc de muncă stabil. Ba chiar și un portret format prin trăsături nobile de caracter este prea puțin: este cultivat, elegant, cumsecade, cuviincios, rafinat, politicos, răbdător, cumpătat, sobru… Tot este prea puțin. Este necesar ceva mai mult. Dincolo de modelele ancestrale, ne este necesar arhetipul. Am fost creați după Chipul și Asemănarea lui Dumnezeu… adică bărbat și femeie. Asta înseamnă că orice definiție corectă din punct de vedere teologic și antropologic va rezulta doar abordînd acest model Trinitar. Dumnezeul nostru este o Comuniune de Persoane, în reciprocitate ontologică. Dacă sîntem creați după Chipul și Asemănarea Sa, atunci orice referire la bărbat trebuie să țină cont de condiționarea și reciprocitatea ontologică dintre bărbat și femeie. Există teologi care afirmă că un bărbat complet (în sens complementar) nu poate fi definit în afara familiei, de aceea, un uomo finito, în sensul lui Giovanni Papini, este doar un om căsătorit, cel care trăiește uniunea fizică și comuniunea spirituală, oglindind în această koinonie modelul creat.
Dacă ar fi să explorăm metaforic această uniune, pentru că Scriptura ne aseamănă copiii cu niște săgeți într-o tolbă, să ne imaginăm femeia și bărbatul precum un arc: partea tare, lemnoasă, este bărbatul, dar ce inutil este acel lemn fără funia arcului, care încovoaie lemnul, punîndu-l în tensiune, pentru a fi eficace! Doar împreună lemnul arcuit de coardă și coarda prinsă în capetele lemnului formează cu adevărat un arc, izolați fiind utili de asemenea, lemnul ca o bîtă, funia pentru pripon, dar nu pentru a proiecta săgeata ca arc.
Am văzut că masculinitatea este un dat biologic, iar bărbăția este o achiziție de o viață, rezultat al educației din primii ani, ai formării din anii maturității, ai uceniciei din perioada adultă și sfințirii pentru tot parcursul vieții.
Niciun bărbat nu poate spune că și-a terminat formarea, că a ajuns să își împlinească țelul (telos), că este gata niciodată în timpul vieții. Acest fapt ne îndreaptă spre smerenie și cumpănire.
Așadar, dacă un bărbat este modelat cristologic și familia este modelată trinitar, dacă un bărbat, indiferent de priceperile lui, educația lui, trebuie să devină un Rege-slujitor, Profet-împlinitor și Preot-sacrificiu, ce ar trebui totuși să împlinească și este la îndemînă, fiind transformat în Cristos?
citește mai departe AICI pe Edictum Dei
