Un soi de Șuie Paparude amestecat cu Joy Division și
nebunia celor de la The KLF. Cam asta te așteaptă în momentul în
care îți faci timp să asculți în liniște cele zece piese incluse pe
albumul „Stunning Luxury“ al britanicilor care alcătuiesc trupa
Snappes Ankles. Nu te încumeta să faci asta dacă nu ești pus pe
descoperiri noi. S-ar putea să te frigi. Și asta pentru că nu e
defel genul acela de piese care rulează în background în timp ce te
îndeletnicești cu trimiterea unui email oficial și nici genu ăla de
muzică de lift care te ajută să îți omori timpul pe la birou
așteptând ora când ești gata s-o zbughești spre casă. E nebunie
combinată cu paranoia, e flux și reflux în același val, e giga -
mișto.
Lucrurile debutează cât se poate de confuz căci
‘Pestisound (Moving Out)’ este tipul ăla de piesă care te face să
te întrebi cât se poate de serios, „dar ce am ascultat eu
p-acilea“?. Probabil că intenționat, cei de la Snapped Ankles au
introdus un start cât se poate de fals, „bucata“ cu pricina părând
a fi mai degrabă un jam – sesion executat de o formație a cărei
componenți tocmai au îngurgitat o porție subsatnțială de alcool sau
alte substanțe menite să trezească euforia. Din fericire,
materialul se schimbă radical odată cu „Tailpipe“, care te
parașutează în mijlocul unei păduri canadiene în care cineva tocmai
a aruncat o sumedenie de sintetizatoare provenite de la o fabrică
de instrumente muzicale. Stilistic, oamenii ăștia te surprind cu
ceva greu de definit, aflat la răscrucea dintre legendarii Can și
nu mai puțin faimoșii Utah Saints, nebunia“ degajată de chestiunea
asta fiind greu cuantificabilă. Iar dacă ai cumva curizoitatea să
vezi cum sună piesa asta interpretată live....fii pregătit...vei
vedea că Snapped Ankles nu-s tocmai la locul lor atunci când vine
vorba de performance-uri.
Urmează o altă doză de exhibiționism audio, căci Letter
From Hampi Mountain „curge“ în cele 4 minuțele ale ei cât se poate
de ciudat amestecând sound-uri orientale cu atitudini post – punk a
la B 52s. Pe „Rechargeble“ oamenii experimentează alte năzbătii cât
se poate de reușite și dau impresia că tocmai au reușit combinația
perfectă între Cabaret Voltaire și LCD Soundsystem, la care au
adăugat arome serioase de krautrock. „Delivery Van“ pare a fi un
jam – session needitat niciodată din repertoriul celor de la
Blondie, iar când asculți Three Steps of Development ai impresia că
tocmai ai ascultat deodată Mr. Oizo și Joy Division. Cele cinci
minute care se regăsesc în „Skirmish In The Suburbs “ au darul de a
trece registrul sonor din nou mai mult către „underground“, iar
„Dial The Rings On A Tree“ pare a fi scrisă special pentru coloana
sonoră a unui film SF din anii 70. Penultima piesă „Drink and
Glide“ este un alt moment puternic al acestui disc, care
demonstrează că indivizii aceștisa știu să compună și melodii ceva
mai comerciale. Era și clar că după un start fals discul se va
termina în aceeași notă de suspans, iar „Dream And Formaldehyde“
are toate atu-urile pentru a fi declarată una din cele mai ciudate
compoziții de aici. Și asta pentru că sound-urile de The Doors
combinate cu aromele de Vangelis reușesc să surprindă într-un mod
cât se poate de plăcut orice ureche sensibilă la
experimente.
Snapped Ankles reușește să impresioneze cu un album în
care amestecă la marea artă genuri muzicale considerate de mulți
incompatibile. Și pentru asta merită admirație. În plus, oamenii ne
aduc aminte că indiferent de Brexit, United Kingdom a fost și este
țara în care muzica are alte valențe.. De neratat pentru cei
deschiși la minte, de ocolit pentru urechile care încă mai cred că
amestecul de genuri muzicale este bullshit.
