„Spovedanie pentru învinşi” este primul contact cu ipocrizia rusească. Nu e o carte elaborată, nici foarte bine structurată, ci aşa cum o descrie însuşi autorul, e o carte de vizită, mai degrabă o prefaţă la întreaga sa operă.

Două mari capitole stau la baza pseudo-poveştilor: primul contact cu un stat comunist şi dezamăgirea trăită de eşecul punerii în aplicare a unor idei ce păreau atât de înălţătoare, apoi celebrul caz Rosakov, sau doar un mic exemplu despre cum se debarasau bolşevicii de proprii lor susţinători.

Deşi interzis, volumul are o valoarea mai degrabă simbolică decât literară, deoarece nu este închegat într-o povestire coerentă.