De-aș fi Tu,
Cu tot cerul la îndemână,
M-aș zgârci un pic
Și nu aș irosi minuni de dragul celor
Ce nu știu să rămână.
Ce înseamnă pentru Tine o simplă fremătare,
O pânză sfâșiată sau un vânt de încurajare?
Mai puțin decât pentru omul
Ce înghite marea pentru a stinge altă mare.
De-aș fi în pace doar o zi,
Aș auzi îngerii și sfinții râzând
De dorințele-mi fără petec.
Cu blândețea lor,
Mi-ar îndrepta gândul bezmetic,
Iar eu aș deveni o bătaie în minus
La porțile uzate de întrebare.