Sau cum am învățat engleza...zâmbind! 

Nu mi-am văzut copilul de mai bine de doi ani! Vă imaginați așa ceva? Doi ani în care am fost despărțită de surâsul ei, de ochii aceia verzi și plini de viață...doi ani în care am stat în fiecare secundă cu grijă pentru ea. Și asta numai ca să o văd om mare și cu mai multe șanse de realizare decât am avut eu. 

Mara este de peste doi ani la studii în Anglia. I-a plăcut tare mult limba lui Shakespeare, s-a atașat de actorie și a plecat, val vârtej să studieze tocmai în patria celebrului scriitor. Toate bune și frumoase, până în ziua în care a trecut de barierele de securitate de la aeroport. M-am ținut eu tare însă, odată ce s-a îndepărtat cu pașii ei mici dar încrezători pe culoarul spre avion abia atunci am simțit că mi se rupe lumea în două și am izbucnit în plâns. De atunci mă tot gândesc să îi fac o vizită, să se trezească cu mine acolo, la uș...