|
| Detaliu de decor cu scenă de mitologie persană de una din
cănile de aur din tezaurul de la Sânicolaul Mare |
Foarte interesant cum au apărut în anii trecuți și sunt
destui și azi care iau atitudine și se indignează patriotic în
legătură cu unele tezaure istorice descoperite pe teritoriul
Transilvaniei și Banatului înainte de 1918?
Este de necrezut că au apărut - într-o totală confuzie și
neînțelegere - articole de genul ”Comoara românească de la Viena”
(cu referire la cea de la Sânicolaul Mare)? Sau aiureli de genul
”tezaurele dacico-gepidice de la Șimleul Silvaniei, aflate pe
nedrept la Budapesta și Viena”.
Genul ăsta de discurs a fost promovat de revista Formula As,
dar nu numai. Tot felul de patrioți sunt indignați că - vezi Doamne
- comorile descoperite pe ”sfântul pământ al țării, vremelnic
aflat sub călcâiul străinilor de neam” (adică în timpul
Imperiului habsburgic), au luat drumul muzeelor din altă parte
(pentru cine este familiarizat cu formulările naționaliste
românești).
|
| Fibule din al doilea tezaur de la Șimleul Silvaniei, expuse pe
manechine în Muzeul Național de Istorie din Budapesta |
Ba chiar au existat exaltați ce sprijineau inițiativa cererii
de ”retrocedare” a comorilor ”noastre” de la aceste muzee
!
Din păcate, aceste atitudini de-un patriotism excesiv,
prostesc și complet iresponsabil au fost și sunt încă extrem de
răspândite. Și sunt explicabile printr-o neînțelegere profundă a
Istoriei.
Este drept că au existat comori arheologice, (care au fost
furate direct din muzee sau prin braconaj arheologic) de pe
teritoriul unor state care există și azi. Și care state au
pretenția să le recupereze; cu bani (mulți) sau fără (cum a fost
cazul brațărilor dacice sau a tezaurului roman de argint ”Seuso” în
cazul Ungariei).
Sau a tezaurului getic de argint de la Craiova, cumpărat în
1917 de pe piața de antichități din Craiova, în timpul ocupației
germane a României din timul Primului Război Mondial. Ajuns în
colecțiile Muzeului de arheologie din Berlin, tezaurul de Craiova a
fost înapoiat Românieidupă 1926, în urma tratatelor de după război.
Dar acel tezaur fusese găsit pe teritoriul României!
Alteori este vorba de obiecte de o importantă deosebită
pentru istoria națională a unei țări. Țară care este dispusă să
plătească prețul corect pentru a cumpăra acel obiect care în
decursul istoriei a ajuns în colecții străine. Un exemplu care s-a
finalizat cu succes ar fi Cehia care a cumpărat un codex, un
manuscris important pentru istoria si cultura lor (imi scapă
numele).
Dar asupra tezaurelor de aur gasite în Transilvania și Banat,
românii și România nu au nici un drept, nici istoric, nici moral,
darămite material. De ce? Fiindcă au fost descoperite pe un
teritoriu care nu aparținea României și nici nu aparținuse
niciodată vreunui stat românesc înainte de 1918. În primul rând. Nu
ar trebui să avem nici măcar pretenții morale căci aceste obiecte
de aur nu au nici o legătură cu istoria românilor și nici măcar cu
”mitul național” (acea construcție ideologică care prezintă istoria
pură, perfectă și plină de unitate și continuitate a românilor).
Din nou, de ce?
Fiindcă tezaurele de la Șimleul Silvaniei (descoperite în
1797 și 1889), practic seturi de vase și podoabe romane făcute
pentru gustul barbarilor germanici au fost atribuite cu certitudine
gepizilor. Care au avut în Transilvania un regat puternic și
întins, atât înainte cât și sub stăpânire avară. Dacă noi, ca
istoriografie n-am catadicsit să le studiem istoria mai atent și
nici să ii punem (măcar simbolic) între strămoșii nostrii, de ce am
avea pretenții la urmele lăsate de ei pe teritoriul devenit azi al
României?
Și mai absurdă e pretenția unora asupra tezaurului de la
Sânicolaul Mare, din jud Timiș. Descoperit în 1799, sub
adiministrație austriacă, el a fost atribuit pe rând ba ungurilor
arpadieni, ba avarilor, ba bulgarilor. Cu siguranță nu
stră-românilor sau slavilor care la epoca aia nu aveau nici
cuțitașe de fier, darămite vase de aur persane. Și, conform
ultimelor concluzii, acel set minunat de vase, de proveniență
iranian-sasanidă au fost atribuite unui nobil bulgar din timpul
primului Țarat Bulgar. Țarat care a stăpânit (”vremelnic”, nu?) și
parte din Transilvania și Banat (pe lângă Muntenia și
Oltenia).
|
| Inscripție cu litere runice (specifice popoarelor turanice și
implicit ale vechilor bulgari, de origine turcică) pe unul din
vasele de aur din tezaurul de la Sânnicolaul Mare. |
Trebuie amintit că autoritățile austriece s-au mobilizat
rapid în a salva toate aceste comori și a le pune la adăpost în
muzee.
Vreți să vă reamintesc epopeea singurului tezaur barbar major
găsit la noi în secolul al 19-lea?
Tezaurul de la Pietroasa a fost făcut zob de descoperitori și
de negustorii de metal prețios înainte de a fi salvat. Cu acele
ocazii a pierdut majoritatea pietrelor și alamandinelor (pietrele
roșii semiprețioase cu care obiectele de aur era încrustate).
Salvat e un fel de a spune... A fost restaurat și completat cu greu
în Germania. Câte altfel de tezaure au fost probabil descoperite de
țărani în Muntenia sau Moldova și de care s-a ales praful? Și acum
se ridică unii că să ne dea austriecii înapoi (înapoi?) tezaurele
furate de Ei de la Noi (furate? ).
|
| Pereche de fibule din al doilea tezaur de la Șimleul Silvaniei.
La fel pentru următoarelor șase fotografii. Azi la Muzeul Național
din Budapesta. |
|
| Muzeul național din Budapesta. Eticheta pentru tezaurul de mai
sus. |
|
| Medalion cu împărat roman din primul tezaur de la Șimleul
Silvaniei. Azi la Kunsthistorische Museum din Viena |
|
| Marele colier cu pandantive în formă de unelte din primul
tezaur de la Sânicolaul Mare. |
|
| Piatra de onix din marele colier cu miniaturi de unelte din
primul tezaur de la Șimleul Silvaniei. Azi la Kunsthistorische
Museum din Viena |
