Acum 100 de ani apărea la București o nouă și surprinzătoare traducere a Sfintei Scripturi. Receptarea ei a însemnat un amestec de curiozitate, entuziasm și revoltă. Cu vremea, această versiune, tipărită în multe milioane de exemplare, a devenit extrem de populară în țara noastră, iar în vremea regimului comunist a cunoscut numeroase retipăriri, fie oficiale, fie clandestine. Autorul ei era tânărul Dumitru Cornilescu, un proaspăt călugăr ortodox arondat Episcopiei Huși.

La Stâncești, în Județul Botoșani, nu departe de o vastă pădure, iubită cândva și de Eminescu, traducătorul a muncit asiduu vreme de cinci ani într-un conac aparținând vechii familii nobiliare românești Callimachi. Scopul? Realizarea unei versiuni mai accesibile a Scripturii, cât mai apropiată de limba vorbită de poporul acelor ani. Persoana care a finanțat aventura acestei traduceri și prime tipăriri a fost Prințesa Ralu Callimachi. Cu timpul, ea devine asociată Societății Biblice Britanice, editorul oficial al Bibliei revizuite din 1924, cea care avea să cunoască o popularitate neașteptată.

Povestea acestei traduceri s-a petrecut în tăcere, în vreme ce lumea fierbea prinsă în ițele încurcate ale primului mare război. Acum, la 100 de ani de la desăvârșirea acestui efort de traducere și tipărire a unei Biblii care a făcut valuri în epocă, un grup de lingviști și clasiciști au muncit vreme de câțiva ani pentru a confrunta traducerea Cornilescu cu originalele ebraică și greacă. Încercând să păstreze stilul autorului, acești specialiști ne oferă, cu ocazia centenarului, o ediție revizuită atent, după toate standardele. Ea poate fi studiată căutând abrevierea EDCR. Noul Testament este deja online.

Avem, așadar, acest triunghi: un tânăr traducător entuziast, o prințesă pe post de mecena și Cartea sacră a creștinătății, cel mai cunoscut bestseller internațional. Voi încerca să urmăresc povestea personajelor, a interacțiunii lor și efectele pe care le-au produs în contextul epocii respective.

Citește întregul articol AICI pe PressONE