Unde sunt țâșnitorile și cișmelele din București?
Preocuparea pentru aprovizionarea cu apă potabilă a
Bucureștilor este veche. Domnitorul fanariot Nicolae Mavrogheni a
încercat ceva când a construit la Șosea o casă a apelor ce se
umplea prin apeducte subterane de la un izvor captat în afara
orașului spre a aproviziona mai apoi câteva cișmele din oraș. Nu
întâplător, biserica construită de acesta în apropierea cisternei
cu apă are hramul Izvorul Tămăduirii.
| Conductele ce transportau apa erau din ceramică (un soi de olane) protejate de cărămizi. Aici, un segment de apeduct subteran apărut în Piața Universității, cu ocazia săpăturilor pentru construirea parcării subterane. Se observă că tuburile de ceramică erau smălțuite în interior. |
| Sacale în fața Teatrului Național, pe Podul Mogoșoaiei. Detaliu dintr-o fotografie de M.B.Baer, cca 1870... |
Însă din a doua jumătate a sec al 19-lea cișmelele s-au
înmulțit substanțial, fără să fie însă niciodată suficiente.
Cișmea faimoasă la vremea ei (în preajma anilor
1890-1900) , în fața bisericii Sf. Gheorghe Nou
|
| Cișmea veche lipită de Biserica cu Sfinți de pe Calea Moșilor. Azi dispărută fără urmă! |
| Calea Moșilor în dreptul Bisericii cu Sfinți (sau cu Sibile). Locul cișmelei e marcat de grupul de oameni din dreapta. |
|
Unele cișmele erau adevărate monumente precum fântâna
Lahovary de la Operetă (fosta sală de scrimă și tir, unde a fost
ucis în duel E. Lahovary), ridicată în 1906, demontată prin 1982-85
în timpul marilor demolări din zonă și reamplasată în fața blocului
Gioconda anii trecuți, după aproape 30 de ani, fără a mai fi
reconectată la vreo sursă de apă... Eu am prins-o funcționând în
anii 70...De remarcat în fotografia de mai sus, țâșnitoarea din
prim plan care o dublează pe cea monumentală.
|
În anii interbelici Primăria Bucureștilor a montat zeci și
zeci (poate sute?) de țâșnitori de fontă, cu un design specific, cu
adăpătoare pentru animale, în partea de jos. Ele erau deconectate
în fiecare toamnă și robinetele închise pentru a nu îngheța și
remontate din nou în fiecare primăvară. Solide și practice, aceste
țâșnitori au rezistat fără nici o modificare timp peste 70 de ani.
Toți bucureștenii însetați în zilele caniculare de vară cunoșteau
locația unora din aceste țâșnitori din centru. Deseori se făceau
cozi, la care oamenii așteptau nerăbdatori.
| Țâșnitoare la Universitate, în 1956, pe locul viitorului ceas..Sursa Deutsche Fototek. |
| Altă fotografie din 1956 cu țâșnitoare pe bulevard, azi dispărută. Sursa Deutsche Fototek. Comentarii despre setul de 40 de poze realizate de fotografi DDR-iști aici, pe Rezistența.net |
| Deseori, dacă nu fusese furat sau distrus, țuțuroiul era protejat de un fel de con de alamă de care părinții nu-i lăsau pe copii sa-și atingă fața ("E murdar, toți pun gura pe el!"). Fotografie interbelică de Nicolae Ionescu. |
Fără să înțeleg detaliile interne, epoca cișmelelor a
apus încet-încet după 1990. Verile erau la fel de caniculare,
betoanele s-au înmulțit peste tot, poluarea asemenea. Verdeața
compactă a devenit o raritate în centru. La fel și cișmelele.
Foarte probabil să fi existat un lobby al producătorilor de apă
îmbuteliată. Chiar nu pot să nu mă gândesc la presiuni către
Primărie sau chiar să bănuiesc fapte de corupție din partea
acestora. Prea au dispărut țâșnitorile exact în perioada de
explozie a apei îmbuteliate!! Și prea toate încercările de a se
implanta țâșnitori noi s-au terminat dezamăgitor! Nu m-aș mira să
aflu că vechile țâșmnitori să fi trezit interesul unor negustori de
fier vechi și să fi fost vândute în masă. Doar pentru a fi
cumpărate din străinătate altele și altele. Toate ajungând în scurt
timp nefuncționale!
| În oraș găsești multe "cadavre" de țâșnitori uscate, uneori pline cu gunoaie. Nimic nu e mai trist decât o cișmea uscată. |
În acest context am descoperit cu bucurie inițiativa a
unor ONGuri bucureștene, publicată în situl România Curată: "S-a
lansat Operațiunea Cişmele pentru Bucureşti. “Ar reduce poluarea,
ar aduce importante economii la bugetul local” în
care"Asociația Miliția Spirituală, alături de 12
organizații din București, a lansat campania „Cișmele pentru
București”, care are ca scop promovarea în rândul autorităților
locale (Primăria Generală a Municipiului București, Consiliul
General al Municipiului București) a revitalizării sistemului de
țâșnitori și cișmele publice ale Capitalei."
| Țâșnitoare ce funcționează uneori, pe str Matei Basarab, lângă fosta Primărie a sect 3 |
O să repostez întreg articolul deoarece îmi pare foarte
interesant și demn de luat în seamă, în condițiile în care lipsa
cișmelelor într-un oraș ca Bucureștii este o problemă reală la fel
ca și poluarea foarte mare produsă de vânzarea apei îmbuteliatp la
PET. Fotografiile sunt facute de mine în ultimii 4
ani...
| Țâșnitoare nefuncțională la intrarea în Parcul Herăstrău. Recent am văzut-o funcționând... |
Iată :
Motivarea integrală a
inițiatorilor
Bucureștiul are, la ora actuală, un număr
insuficient de cișmele și tâșnitori publice pentru a satisface
setea bucureștenilor într-o zi obișnuită de vară (mai ales în
zonele aglomerate). Este vorba despre 42 de cișmele și tâșnitori la
un total de 1.883.425 de locuitori, pe când, în Roma, capitala
Italiei, există 2500 de cișmele la 2.923.000
persoane.
| Țâșnitoare din zona străzii Academiei, azi dispărută după reabilitarea spațiului din jurul statuilor de la Universitate. Cea de vis a vis, de lângă trecerea de pietoni, de unde se aprovizionau cu apă și unii țigani florari a fost de asemenea desființată |
| Una câte una, vechile țâșnitori, adevăarte monumente de mobilier urban interbelic, au dispărut una câte una, supraviețuind uneori în curțile unor instituții care le-au îngrijit sau care măcar nu le-au scos. |
| Țâșnitori în curtea unei școli |
| Țâșnitoare din zona Ateneului Român, azi dispărută |
Consumul de apă îmbuteliată, care, conform studiilor
făcute de Institutul Pacific, este în cea mai mare parte apă de la
robinet, antrenează o serie de costuri atât pentru mediu, cât și
pentru bugetul local. Accesul la apă este un drept garantat de
Organizaţia Naţiunilor Unite. Lipsa cişmelelor publice îl obligă pe
fiecare dintre locuitorii capitalei să cumpere apă îmbuteliată ori
de câte ori îi este sete. Aceasta se traduce printr-un volum
impresionant de PET-uri pe care capitala îl produce.
Potrivit statisticilor naţionale, în toată ţara se
produc peste 133.000 de tone de deşeuri provenite din PET-uri, doar
25%-26% fiind colectate. Locuitorii capitalei suportă costuri de
salubrizare de circa 100 milioane de lei anual, pentru fiecare
sector din Bucureşti. Dezvoltarea sistemului de cişmele publice ar
putea reduce cu cel puţin 30% volumul de deşeuri şi costurile de
salubritate, dacă urmărim exemplul altor
oraşe.
Conform autorităților din Manly (Sydney,
Australia), prin instalarea a şase cişmele, se estimează că s-a
redus cu 150.000 de litri cantitatea de apă cumparată, ceea ce
înseamnă un număr de 25.000 de PET-uri. Rezultatele sunt cu atât
mai spectaculoase cu cât volumul de deşeuri colectate de la
containerele de reciclare din apropierea cişmelelor a scăzut cu
30%-40% (se estimează că 50% dintre acestea ar fi reprezentat
sticle din plastic).
Apa îmbuteliată reprezintă o industrie uriaşă,
care a pornit de la crearea unei cereri artificiale şi care are
costuri inimaginabile pentru natură. Pentru producerea unui PET de
1 litru de apă, se folosesc 3 litri de apă. La aceasta, se adaugă
consumul de carburant şi emisiile de gaze cu efect de seră care
rezultă din transport și răcire.
Conform datelor Eurostat, Bucureștiul este printre
cele mai poluate capitale europene, nivelul de poluare fiind de
cinci ori peste normele europene. Ca răspuns, Capitala are printre
cele mai slab dezvoltate politici de mediu, în vreme ce sunt deja
municipalităţi care au interzis vânzarea sticlelor de apă
îmbuteliată, precum Bundanoon (Australia), San Francisco și Seattle
în timp ce Chicago a introdus o taxă de 5 cenți pentru fiecare
recipient.
În condițiile în care Primăria Capitalei se ocupă
în fiecare vară de instalarea corturilor în care locuitorii
capitalei pot primi apă gratis, credem că există interes din partea
autorităților pentru a rezolva această problemă. Revitalizarea
sistemului de cişmele al Bucureştiului este o investiţie în mediu
şi în calitatea vieţii, care ar putea să reducă cu cel puţin 30%
cheltuielile capitalei pentru salubritate”.
Organizațiile membre ale campaniei inițiate de
Miliția Spirituală sunt: Centrul de Resurse pentru Participare
Publică – CeRe, Funky Citizens, Ecopolis, ActiveWatch, Parcul
Natural Vacăresti, Estuar, Terra Mileniul III, Komunitas, Carusel,
Optar, Salvați Bucureștiul, Grupul pentru Democrație Participativă
– Plenum.
Vezi și această pagină de Facebook ” Cișmele pentru București”
Vezi și această pagină de Facebook ” Cișmele pentru București”
