Ursulețul Hapciu, ca orice copil, este jucăuș, hazliu, energic, gingaș…uneori cu năsucul înfundat și cu o durere supărătoare în gât. De altfel, viețuitoarelor din pădurea în care locuiește l-au numit Hapciu, căci strănuta atât de tare încât falnicii arbori se legănau din rădăcini și parcă întreaga pădure era cuprinsă de cutremur.

Asta se întâmpla într-o toamnă târzie, când frunzele copacilor erau deja ruginii și răcoarea se simțea de-a binelea, în special dimineața și la lăsatul întunericului, atunci când perdeaua de stele strălucitoare răsărea pe cerul nopții și animalele pădurii mergeau la culcare.

Din rutina de seară a ursulețului nostru nu lipsea ceaiul aromat îndulcit cu miere, pregătit cu m...