Continuare de AICI

sursa imaginii Edictum Dei

Cum poate fi voia lui Dumnezeu bună, plăcută și desăvîrșită pentru mine, cînd situația în care sînt este rea, neplăcută și handicapantă? Ce bucurie poți avea cînd la fiecare schimbare de vreme simți cum aorta îți crapă în piept și ce desăvîrșit, întreg și să nu duci lipsă de nimic cînd ești pensionabil de boală la 53 de ani?

Știam aceste lucruri. I-am învățat timp de 30 de ani pe studenții mei. Le-am vorbit despre cele două cuvinte pentru viață din limba greacă: ζωὴ și βίοs.

Dacă rămînem la un schematism didactic, dacă apelăm la reducția pedagogică, am putea spune că βίοs se referă la viața biologică și tot ce o întreține pe aceasta (Luca 8:14), la carne, trup, sănătate, vivacitate. ζωὴ este folosit în contextul vieții lăuntrice, pe care o primim din Cristos.

Ispita dualismului este prea la îndemînă, dacă nu am sublinia faptul că teologia creștină vorbește despre trai biologic, adică trupesc, dar în trupuri de slavă și în veacul care va să vie.

În momentul împlinirii tuturor lucrurilor, nu vom trăi descărnați, fără trup, vagabondînd prin univers, spirite fiind, ci vom locui în trupuri slăvite. Sufletul și trupul vor fi reunite. Aceasta este escatologia creștină.

În Evanghelia după Ioan găsim scris: ”În El era viața, și viața era lumina oamenilor.” (Ioan 1:4) Sau ”Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieții – pentru că viața a fost arătată, și noi am văzut-o și mărturisim despre ea și vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl și care ne-a fost arătată” (1 Ioan 1:1-2). Ce ne spun aceste texte este că Isus Cristos este Cel care dă sens viețuirii în trup și aici și în veacul care va să vie, viața care vine din El (ζωὴ) nu este înlocuitoare și în opoziție cu (βίοs) viața biologică, ci una prin alta capătă rost.

În spital o perioadă m-am întrebat: ”De ce eu, de ce acum, de ce mie? De ce îmi scurtează Dumnezeu viața tocmai acum cînd sînt cel mai împlinit și fericit, cînd am ajuns la viteza de croazieră, cînd toate lucrurile merg bine, cînd sînt atît de plin de bucuria vieții, acum, cînd mă bucur de rezultate, de tot ce-am făcut și adunat … ”

Citește mai departe articolul pe Edictum Dei AICI