Au trecut opt ani de când am citit Viața secretă a albinelor
pentru prima dată. Eram în liceu, cu foarte puțini ani mai mare
decât Lily, eroina romanului.
Mi-am amintit de ea recent, am văzut că Editura Polirom a scos
acum doi ani o nouă ediție a cărții. Eram curioasă dacă este
același text, cred că într-adevăr este, pentru că în ambele ediții,
traducerea aparține lui Victor Ghiga.
N-am reușit să rasfoiesc încă ediția cea nouă, dar când am să
o văd în librărie, o voi face.
La această re-lecturare a cărții am reușit să descopăr noi
semnificații, idei noi și înțelesuri noi, pe care nu le-am înțeles
acum opt ani. Probabil și din cauză că atunci vedeam viața puțin
diferit, prin prisma unei adolescente de șaptesprezece ani.
"Cei care cred că nimic nu e mai îngrozitor decât moartea nu știu nimic despre viață."
Viața secretă a albinelor este un roman al
descoperirii de sine, al maturizării și al aflării adevărurilor
vieții. O cunoaștem pe Lily Owens, orfană de mamă și chinuită de un
tată frustrat și neînțelegător.
Singura companie a fetei este negresa Rosaleen,
semi-analfabetă, vulcanică, dar bine intenționată, alături de care
trăiește, împreună cu tatăl, într-un orășel segregat rasial din
Carolina de Sud.
Pe fondul acordării drepturilor la vot pentru persoanele de
culoare, Rosaleen și Lily intră într-o încăerare cu un grup de
rasiști. Acesta este momentul în care cele două se hotărăsc să
părăsească micul orășel în care T. Ray, tatăl fetei, își are ferma
de piersici.
Lily și Rosaleen vor ajunge, aduse de misterul ce o macină pe
adolescentă din copilărie, în casa surorilor Boatwright.
Copila descoperă tainele apiculturii, iubirea maternă, primii
fiori ai dragostei dar și devoțiunea către Fecioara Maria, alături
de May, June și August. Lipsa afecțiunii și o traumă din primii ani
de viață, o împiedică la început pe Liliy să își dezvăluie
adevărata identitate, dar August, apicultoarea îi acordă timpul și
sprijinul necesar.
"Orice ființă, oricât de mică vrea să fie iubită."
Mi-a plăcut mult cartea, legătura strânsă de familie a
surorilor, dar și prietenia lor cu Lily m-a impresionat. Fiecare
dintre cele trei surori cu nume ca lunile anului - are o coloană
vertebrală foarte bine construită, mă refer ca mod de construcție
al personajului.
Preferata mea, dintre surori, este May. Ea este descrisă ca
fiind atât de sensibilă încât orice veste proastă pe care o
primește, ori gândac strivit, o aruncă într-o depresie. Din acest
motiv, surorile o sfătuiesc să-și construiască propriul zid al
plângerii pentru a se descărca de povara supărărilor.
"Poveștile trebuie spuse, altfel mor, și când mor poveștile, nu ne mai putem aminti cine suntem și de ce suntem aici."Faptul că am recitit cartea după ani de la prima lectură, nu i-a ștribit deloc farmecul. Ba din contră, am realizat că îmi place la fel de mult, uitasem multe detalii de prima dată când am citit-o.
Pentru că e luna august, când sărbătorim Adormirea Maicii Domnului, cartea aceasta este o lectură potrivită de vară din care învățăm cum Fecioara Maria îi unește și îi ajută pe oamenii care se aseamănă și care au nevoie unii de alții.
Voi ce mai citiți în aceste ultime săptămâni calendaristice de vară?
Ce repede trece vara. Eu încă mă gândesc ce să mai citesc și mă pregătesc pentru o posibilă călătorie. Sunt extrem de curioasă ce va ieși din aceste combinații.
