Construită între anii 1902 şi 1908
la vârful promontoriului care străjuieşte intrarea
în
Golful Furnicilor (Baie des Fourmis) de la Beaulieu-sur-Mer,
după dorinţa lui Théodore Reinach (1860, Saint-Germain-en-Laye-1928, Paris)
şi după planurile arhitectului Emmanuel Pontremoli (1865, Nisa - 1956, Paris),
Villa Kérylos se află doar la câteva sute de metri, în zbor de lăstun,
de o altă construcţie celebră din apropierea Nisei, Villa Ephrussi de Rothschild.
Golful Furnicilor (Baie des Fourmis) de la Beaulieu-sur-Mer,
după dorinţa lui Théodore Reinach (1860, Saint-Germain-en-Laye-1928, Paris)
şi după planurile arhitectului Emmanuel Pontremoli (1865, Nisa - 1956, Paris),
Villa Kérylos se află doar la câteva sute de metri, în zbor de lăstun,
de o altă construcţie celebră din apropierea Nisei, Villa Ephrussi de Rothschild.
„Villa Kérylos - numele unei păsări mitice a
grecilor, un fel de rândunică de mare -
este opera unui visător sau fantezia unui om
bogat?” [1],
se întreba în 1992 Fabrice Reinach, nepotul lui Théodore
Reinach.
Pentru a răspunde tot el:
„A fost, mi se pare, mai degrabă realizarea şi
împlinirea, dincolo de varietatea cunoştinţelor sale, a
activităţilor şi lucrărilor sale, a ceea ce reprezenta pentru
bunicul meu esenţa însăşi a unei civilizaţii cu figură mai presus
de orice umană, o figură ca cea pe care o au zeii şi arta grecilor,
un model şi un mod de gândire, un ansamblu de valori literare,
politice şi filosofice pe care ni le-a transmis Grecia
veche [...].
Spiritul grec a fost pentru el vis şi realitate,
memorie şi prezent.” [1]
Căci Théodore Reinach (1860-1928), „matematician,
antropolog, lingvist, arheolog, om politic, istoric de artă,
muzicolog, istoric, profesor, avocat, traducător”, dar şi jurist,
filolog, epigrafist, numismat, doctor în drept şi în filozofie,
avocat în baroul din Paris, profesor de numismatică la Sorbona şi
la Collège de France, profesor de istoria religiilor, deputat de
Savoie, secretar general la Société des études juive, autor
al unei Histoire des Israélites etc. [2], este mai presus de
toate un îndrăgostit de Grecia antică.
Iar Villa Kérylos este rodul acestei
iubiri.
Imediat ce îi treci pragul, te întâmpină, scris în
mozaic, salutul de „Bine ai venit!”
XAIPE sau χαιρε, care se poate
traduce şi prin „Bucură-te!”.
Deasupra salutului, cocoşul şi cloşca cu pui sunt
simbolul familiei.
Pe o parte şi de alta a holului de la intrare
(Thyrôreion), şarpele, fie ca statuetă, fie ca desen într-o
frescă, aminteşte că în mitologia greacă el este atributul atât a
lui Asclepios, zeul medicinei, cât şi a fiicei acestuia, Hygiea,
zeiţa sănătăţii şi a curăţeniei.
Peretele opus intrării este dominat de o impozantă
statuie.
Unii spun că este vorba de Sofocle, fiind evident vorba de o copie a celebrei statui
cunoscută sub numele de „Sofocle din Lateran” [3].
Unii spun că este vorba de Sofocle, fiind evident vorba de o copie a celebrei statui
cunoscută sub numele de „Sofocle din Lateran” [3].
Numai că cel care a contestat această atribuire a fost
tocmai Théodore Reinach.
Iată ce citim în Comptes rendus des séances de
l’Académie des Inscriptions et Belles-Lettres din 27 ianuarie
1922:
„M. Théodore Reinach face o comunicare în legătură cu
statuia de la Muzeul Lateran din Roma cunoscută de obicei sub
numele de "Sofocle".
El arată că această denumire se bazează pe un singur element de comparaţie - un mic bust de la Vatican - care nu prezintă decât o asemănare superficială cu statuia.
El arată că această denumire se bazează pe un singur element de comparaţie - un mic bust de la Vatican - care nu prezintă decât o asemănare superficială cu statuia.
Celelalte portrete ale lui Sofocle, marcate cu
inscripţii, care ne-au parvenit, reprezintă nu tip complet
diferit.
Nu numai că statuia din Lateran nu este Sofocle, dar ea nu este nici măcar cea a unui poet:
gestul, costumul indică un orator, înveşmântat într-un fel care nu a mai fost la modă după războiul din Peloponez.”
Nu numai că statuia din Lateran nu este Sofocle, dar ea nu este nici măcar cea a unui poet:
gestul, costumul indică un orator, înveşmântat într-un fel care nu a mai fost la modă după războiul din Peloponez.”
[Note: Solon: ~640-558 î.e.n.; Sofocle: ~495-406 î.e.n.;
Războiul din Peloponez: 431-404 î.e.n.]
„Printr-o serie de argumente bazate pe texte şi
monumente antice, M. Reinach stabileşte:
1 - că personajul reprezentat este legislatorul
Solon;
2 - că statuia în marmură din Lateran este o copie
fidelă a statuii ridicată lui Solon în agora din Salamina, cam în
anul 390 î.e.n.;
3 - că autorul acestei statui a fost foarte probabil
celebrul Cefisodot, tatăl lui Praxiteles.”
[4]
Opinia lui Théodore Reinach, susţinută de specialişti
francezi, a fost urmată şi de critici acerbe din partea unor
arheologi germani,
adepţii lui „Sofocle din Lateran”. O comunicare relativ recentă rezumă aceste controverse şi conchide:
adepţii lui „Sofocle din Lateran”. O comunicare relativ recentă rezumă aceste controverse şi conchide:
„Din această polemică între erudiţi francezi şi
germani, poate fi extras un răspuns evident la întrebarea pe care
am pus-o la început
[„ A intrat Sofocle în Villa Kérylos?”].
În spiritul proprietarului de la Villa Kérylos, nu este Sofocle cel care a intrat, ci Solon. [...]
[„ A intrat Sofocle în Villa Kérylos?”].
În spiritul proprietarului de la Villa Kérylos, nu este Sofocle cel care a intrat, ci Solon. [...]
Acest adevăr subiectiv se poate transforma în adevăr
obiectiv?
Théodore Reinach a avut dreptate să pună la îndoială atribuirea lui Sofocle pentru statuia de la Lateran?
Théodore Reinach a avut dreptate să pună la îndoială atribuirea lui Sofocle pentru statuia de la Lateran?
Aceasta este o altă întrebare.”
[5]
Bibliografie selectivă
[1] Reinach Fabrice. Le Rêve de Théodore Reinach. La
vie à Kérylos de sa construction au Musée. In: Architecture
du rêve. Actes du 3ème colloque de la Villa Kérylos à
Beaulieu-sur-Mer les 29&30 octobre 1992. Paris: Académie des
Inscriptions et Belles-Lettres, 1994, pp.25-34; (Cahiers de la
Villa Kérylos, 3);
https://www.persee.fr/doc/keryl_1275-6229_1994_act_3_1_881.
[2]
https://fr.wikipedia.org/wiki/Théodore_Reinach.
[3]
https://en.wikipedia.org/wiki/Lateran_Museum.
[4] Reinach Théodore. La statue connue sous le nom de
„Sophocle” conservée au Musée du Latran à Rome. In: Comptes
rendus des séances de l’Académie des Inscriptions et
Belles-Lettres, 66eanné”, N. 1, 1922, pp. 44-45;
https://www.persee.fr/doc/crai_0065-0536_1922_num_66_1_74551.
[5] Jouanna Jacques. Sophocle est-il entré à la Villa
Kérylos ? In: Comptes rendus des séances de l’Académie des
Inscriptions et Belles-Lettres, 151e année, N. 2, 2007, pp.
1049-1068;
https://www.persee.fr/doc/crai_0065-0536_2007_num_151_2_87976.
Şi pentru că această problemă este încă în
studiu,
să ne continuăm vizita, păşind în peristilul de la Villa
Kérylos.
Acolo, într-un colţ, ne aşteaptă un bust a cărui
atribuire nu a fost niciodată contestată.
Este vorba de atât de bine-cunoscuta şi unanim
acceptata
necunoscută figură a lui Homer.
necunoscută figură a lui Homer.
Villa Kérylos
Impasse Gustave Eiffel
06310 Beaulieu-sur-Mer
FRANCE
