Voi n-ați fost cu noi în celulesa știți ce e viața de bezne, sub ghiare de fiară, cu guri nesătule, voi nu știți ce-i omul când prinde să urle, strivit de cătușe la glezne.
Voi n-ați plâns în palme, fierbinte, străpunși de cuțitul trădării.Sub cer fără stele, în drum spre morminte, voi n-ați dus povara durerilor sfintespre slava si binele țării.
În cântec cu noi laolaltătrecând printre umbre pereții, voi n-ați cunoscut frumusețea înaltăcum dorul irumpe, cum inima saltăgonind dupa harfele vietii.
Ce-i munca de brațe plăpânde, ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru, cum scârțâie osul când frigul pătrunde, ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveț...