Am atât de multe gânduri învălmășite, că nici nu știu cum să le aștern aici. În ultimul timp am scris mai mult ca înainte, și totul se datorează faptului că nu trec prin cea mai bună perioadă a mea.

Am realizat că nefericirea mi-o induc singură din cauza lipsei de încredere de sine. Nu știu unde a dispărut, dar mă simt mai vulnerabilă ca oricând. Mă urăsc pentru că sunt slabă. Mă urăsc pentru că îmi pasă. Mă urăsc pentru fiecare mesaj la care am răspuns deși nu ar fi trebuit, pentru fiecare moment în care mi-am permis să fiu needy, dar mai ales pentru că am lăsat garda jos.

Am dărâmat zidul, pentru că nu știu când să mă opresc. Nu știu ce înseamnă gri. Încerc să-l construiesc la loc, însă nu știu în ce măsură voi reuși. Mă simt copleșită. Și singură. Atât de singură. Mă simt vinovată pentru că îmi doresc suport emoțional din partea oamenilor care probabil că au aceeași nevoie de el ca și mine....