Pentru unii a început deja; pentru alții urmează să înceapă: sezonul zbârciogilor. Ca atare nu le pot omite nici eu și vă prezint încă o specie din această familie mult apreciată, care practic deschid sezonul ciupercilor. Și fiindcă vorba lungă, sărăcia omului; voi trece direct la subiect.

Zbârciogii sunt ciuperci foarte apreciate, comestibile (conditționat) și care cresc exclusiv primăvara. Singura problemă însă legată de ele, este determinarea acestora. Conform viziunii celei mai larg răspândite există 3 tipuri de zbârciogi, (clasificați după formă) și dintre care o categorie este cea a zbârciogilor "conici"; restul fiind invariabil variații ale acestora; iar Zbârciogul de Praga, face parte indubitabil din această categorie. Unii categorisesc zbârciogii după habitat, spunând că este un element esențial... dar până la urmă toate au ceva în comun: cresc în zone deranjate de activitatea umană, în curți, grădini, straturi de flori, pe lângă alei sau chiar zone cu rumeguș... În ultima vreme însă au dominat mai ales zonele amenajate, în care prezența "mulch"-ului (scoață decorativă) a fost dominantă. De aici și idea conform căreia aceste ciuperci considerate odinioară micorhize (simbionte), astăzi au un rol nedefinit, considerând că la un moment dat ele ar avea și rol saprofit (de descompunere).

Zbârciogul de Praga, deși actualmente limitată la zona Cehiei și foarte puțin în jurul acesteia, nu este exclus ca actualmente ea să fie cunoscută sub alte denumiri în alte zone ale lumii cum ar putea fi; în Italia M. tridentina, sau de exemplu în alte părți ar putea să fie definită sub numele de M. hortensis.; M. costa este o altă denumire uneori utilizată și foarte greu de recunoscut de către specialiști. Aceste confuzii sunt cu atât mai dese cu cât mulch-ul poate dezvolta mai multe tipuri de zbârciogi: M. esculenta, M. vulgaris. sau alte surate de-ale lor. Dar deoarece încă nu avem analize de ADN comparative și concludente în privinșa acestora, până la clarificarea lor vom considera și noi ca toți restul, Zbârciogul de Parag ca și o specie distinctă.

Zbârciogul de Praga (Morchella pragensis), își trage numele din cuvântul germanic morchel, cu semnificație de ciupercă; și epitetul pragensis care face trimitere la Praga și este în cinstea micologistului ceh Miroslav Smotlacha, care a descris pentru prima dată această ciupercă în 1952. Cu toate astea, zona de dezvoltare a ciupercii nu este limitată doar la teritoriul ceh, ea a fost deja raportată și din țările învecinate Cehiei, ca atare nu e imposibil ca la un moment dat să o regăsim și pe teritoriul țării noastre... dar până își va mai extinde aria de dezvoltare o vom considera o specie protejată.

Descrierea ciupercii:

Regnul: Fungi

Diviziunea: Ascomycota

Clasa: Pezizomycetes

Ordinul: Pezizales

Familia: Morchellaceae

Genul: Morchella

Specia: pragensis

Sinonime: Morchella pterigoides.

Specie protejată: protejată.

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Pălăria: 4,0-10,0 cm înălțime și 2,0-4,0 cm diametru, țuguiată sau conic aplatizată, ovală sau ușor rotundă. Are suprafața zbârcită de niște riduri longitudinale, unite de riduri scurte transversal, neregulate şi unghiulare. Coloritul pălăriei variază între gri-murdar, maroniu sau chiar negricios. Muchiile ridurilor sunt de culoare mai deschisă iar “văile” dintre elede culoare mai închisă, chiar negricioase. Prezintă o cavitate unicamerală ce unește pălăria cu piciorul.

Culoarea sporilor: crem deschis.
Sporii: 20-24 x 12-14 µm, ellipsoidale, netede, fără picătură de ulei.

Piciorul: 2,0-7,0 cm înălțime, 1,5-3,0 cm grosime, goală pe interior, de culoare albicioasă în diferite nuanțe de ocru, este brăzdat, ușor zgunțuros, fragil, cilindric sau neregulat.

Carnea: lbă, subțire și fragilă.

Gustul și mirosul: cu miros ca de pământ sau de ciupercă; gust plăcut, aromat.

Distribuția: cu rol necunoscut în circuitul naturii, a fost presupus a fi specie micorhiză, însă studii recente au arătat și funcții saprofite, ca atare este considerată pentru moment a avea ambele roluri în diferite stadii ale dezvoltării sale. Specie timpurie care fructifică din Aprilie până în Iunie; crește prin curții, de-a lungul aleilor, pe straturi de flori sau păduri de foioase… Mai nou e tot mai frecvent întâlnit pe mulch-iul decorativ al amenajărilor din parcuri.

Comestibilitatea: comestibilă, de calitate foarte bună, dar a nu se consuma în stare crudă, datorită conținutului său de hidrazină care poate cauza discomfort stomacal.

Specii asemănătoare: