Mihai Stefan

Articole postate de Mihai Stefan

  • Baricadat împotriva proprie voințe... 196

                         Izolarea îți degradează simțul artistic și nici măcar nu trebuie să fi artist pentru a trece prin asta. Zile și săptămâni la rând, toate trăite prin contacte marginale cu realitatea, nu fac decât să te înstrăineze tot mai mult. Oricum nu ai de ales!  Ești în acel punct al vieții în care ajungi să te simți vinovat pentru că ai prea mult timp la dispoziție, iar ceilalți se plâng (în momentele în care mai apuci să schimbi câteva cuvinte cu ei).                       De multe ori sunt doar aspecte puerile, dar fiecare avem propriile motivații, mai mult sau mai puțin egoiste. Câteva exemple vociferate în acest sens:  '' Lumea nu se învârte în jurul tău și nu poate să decurgă situația așa cum vrei tu! '' - poate să însemne că o anumită persoană nu te place, sau nu te mai place atât de mult '' Nu putem să ne vedem astăzi! Nici mâine! Nici poimâine! Te anunț eu când...'' - poate să însemne că o anumită persoană s

    Citește mai departe

  • Aș vrea să fiu la fel ca tine, la fel ca voi... 227

                   Aș vrea să fiu la fel ca tine, la fel ca voi. De cele mai multe ori nici eu nu reușesc să înțeleg problemele personale de comportament. Știu doar că totul s-a declanșat cu mai bine de 10 ani în urmă. Poate este chimia cerebrală, poate este semnul zodiacal, poate universul înconjurător, dar cel este doar o idee tâmpită. Mă doare spatele și multe altele..                E ciudat să te simți stricat constant, în mijlocul unui colectiv de 2000 de oameni la vârsta de 24 de ani. Oricum nu este cu mult mai diferit față de o zi obișnuită din perioada liceului. Noi nu suntem o familie! Tot ce ne aduce cu adevărat împreună este naivitatea și nevoia sclipicioasă de a supraviețui în secolul XXI. Aș vrea să nu mai scriu în continuare acest text, iar cei din să nu mă mai întrebe dacă sunt în regulă. Aș vrea să nu mai fiu privit drept un ciudat de oameni din jurul meu, vechi sau noi. Aș vrea ca singurele justificări ale toleranței lor față de mine, să n

    Citește mai departe

  • Nu ai dovedit nimic..... 228

       E aproape decembrie și tot n-ai reușit să dovedești nimic.   Dacă există ceva sau cineva ce ne-a abandonat pe toți, îl înțelegi perfect...   De foarte mult timp ești tentat de acest gând!   Poate cel mai greu este să  realizezi că oricum nu are nici un sens.   Au trecut aproape patru ani și tu tot n-ai reușit să înțelegi nimic.   Încăpățânarea ta a depășit toate limitele, dar așa este când porți și ochelari de cal   Când totul se va prăbuși în flăcări, doar tu ai să pierzi..   Eu voi fi mereu, nicăieri și peste tot în același timp.     Te-ai trezit de dimineață și tot n-ai reușit să dovedești nimic...   Ai înfruntat iar râurile de oțel și pe toți cei ce te judecă silențios din panourile publicitare,   Fără să pricepi că totul este doar un montaj lipsit de originalitate.   Acum dependențele sunt doar la câteva ore distanță, precum și cei nerecunoscători.   N-ai dovedit că meriți afecțiune în timp ce al alții au demo

    Citește mai departe

  • Suflet fără de odihnă (anii 90)... 220

                        SUFLET FĂRĂ DE ODIHNĂ, BUCURĂ-TE DE TINEREȚEA TA                                                                                                                    'Eddie Vedder'               Cred că prima amintire este cea în care bunica și mama mea, pur și simplu m-au trezit într-o noapte și mi-au dat lapte cu biberonul, cu toate că dormeam atât de bine și nici măcar nu-mi era foame. Am golit oricum toată sticla. Îmi amintesc că nu la foarte mult timp după am vomitat doar lapte pe noptieră, și o parte dintre picături au rămas uscate acolo mai bine de doi ani. Cel puțin pare foarte mult timp..              Îmi amintesc de faptul că era mijlocul verii, dar în toamnă urma să fiu trimis la grădiniță. Nu am suportat ideea, și nici grădinița atunci când eram acolo. Nu suportam să fac bastonașe și toate cele. Îmi amintesc cum la început loveam fetele cu jucării și mă uitam sub fustele lor. Ce pot spune, erau fascinante dar as

    Citește mai departe

  • Ultima zi de vară (același nimic)... 230

                       În ultima zi de vară, soarele o să-ți ardă cel mai tare pielea. În ultima zi de vară ai să vezi cum cerul ia foc, iar insecte se vor îneca rapid. La final nu va mai rămâne decât frigul...                      Dezamăgirea este unul dintre cele mai frecvente sentimente regăsite la specia umană. Și de ce n-ar fi? Mereu e cineva acolo care poate să-ți inducă starea, dacă nu chiar și cel ce apare de atât de multe ori în fața ta când te privești în oglindă. Dezamăgirea este precum cheia de la o garsonieră jegoasă, ce accidental ți-a căzut în scurgerea de la cadă, și acum ești blocat pe interior. Știu că e ciudat să ți se întâmple asta chiar în contextul în care tot ce ai fi vrut, era să ieși afară.                      Furia constituie momentul în care ai realizat că nu ți-ai făcut o cheie de schimb, și nu mai e nimeni altcineva care să aibă o dublură. Nu ai altă soluție atunci decât să spargi ușa cu piciorul și să pleci cât mai grăbit, ind

    Citește mai departe

  • Chris, dar nu Cornell... 216

                    S-a făcut deja destul de târziu, dar asta nu înseamnă nimic de cele mai multe ori. Acum mai este doar cântecul greierilor și cele câteva stele ce pot fi zărite pe cerul Bucureștiului. Aceiași stea poate s-o vadă și cineva aflat la sute de kilometri distanță de tine, dar de cele mai multe ori tu nu ocupi nici măcar un metru cub de spațiu. În astfel de momente ești doar zecimală deasupra conceptului de inexistență, chiar mai puțin atunci când dormi adânc. Ei au câștigat, iar tu apuci doar ce a mai rămas. Se putea mai rău. În lumea va fi mereu loc de mai rău..........text lipsă definitiv                                                                                                      (text scris la data de 6 august 2016)                  

    Citește mai departe

  • Taste anxioase... 216

    Stai... Opreste-te... Opreste-te din gandit... Stai si asteapta o secunda... asteapta doua, asteapta saizeci... Asteapta cat poti. Asteapta cat vrei. Cat ai chef. Aspira la o secunda, un moment in timpul vietii tale pe care te pregatesti sa-l memorezi, uitand rutina proaspat scoasa din cuptor. Serveste-o la farfurie ca un meniu in ziua de salariu, ca suneteul unei sticle proaspat desfacute, ca mirosul unui pachet proaspat deschis, ca plicul proastat deschis. Ca orice alta minciuna ce te duce departe macar odata pe luna. Si odata pe luna iti amintesti cine mai esti. Odata pe luna investesti in amintiri in timp ce altii trebuei sa te-ntealaga ca fierbi in tine. O minciuna dezbracata ce sta sa priveasca-n gol ca o adresa pe youtube, incercand sa recuperezi date demult apuse construind nimic....

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile