Îmi place să cred că, prin cuvinte sau imagini, putem eterniza clipe sau stări de suflet... www.adinacoltea.wordpress.com
Profilul de blogger pe toateBlogurile
mă ridic pe vârfuri și strâng la piept stelele care cad cu oasele crăpânde cutreier mersuri rămurite și las în urmă licurici . ...
Citește mai departe
a trebuit să iau furtuna de urechi și s-o dezlipesc de pe fața cerului, atât de multă lumină fulgera prin ferestre. nu de somnul meu îmi făceam griji, ci de puntea fragil arcuită între noapte și zi. bătea un vânt fără milă și ploaia furioasă o biciuia atât de tare, că se încovoia săraca […]
Citește mai departe
femeia simte copilul râde clipele trec dincolo de pași rămâne dorul femeii farmecul copilei și tu ca un vas sorbindu-și lutul ținut în palme de amândouă ...
Citește mai departe
buzele ploii sărută umerii păsărilor dezvelite de zbor ...
Citește mai departe
cad goluri din clopote sparte-n tăceri surd risipite în turnuri rămase stinghere pe cer atârnă jilave limbi nevorbite ce-alunecă peste orele fixe umbre târzii ruginite prin ochiuri de geam rătăcite trec vulturi cu zilele negre în gheare din care picură smoala vorbelor neînghițite jos în genunchii orbirii orașu-i flămând iar stăzile-și plimbă burțile goale […]
Citește mai departe
deasupra pașilor văzduh și înaripare – inima mamei ...
Citește mai departe
ie e atunci când trupul parcă dispare și rămâi numai suflet. îmbrăcat în emoție și-n sărbătoare. ...
Citește mai departe
în liniștea ochiului desprinsă de vâsle – iubirea de aproape foto: © adina colţea ...
Citește mai departe
în brațele nopții strivite la piept împăcarea se crapă de zi din ghemul orbirii uitarea deșiră neîncepute dimineți prin fereastra deschisă pensula clipei întinde păsări sub aripi ciripinde
Citește mai departe
ghemotoc de vise în muguri de pași – râs de copil ...
Citește mai departe
unul din pești avea ferestre atât de mari încât cerul întreg părea că se îngrămădește în ele sub tălpi în loc de scânduri pluteau niște palme uriașe care purtau dintr-o parte în alta bătăile inimii era liniște în culori ca pe o pânză pictată de Van Gogh după câteva nopți lipite între ele ferestrele […]
Citește mai departe
în brațele mizei joaca își pierde virginitatea ...
Citește mai departe
zorile abia crăpate din coaja nopții îi îmbrăcau zâmbetul în lumina unei noi nerăbdări, așa cum învelești pâinea caldă într-un ștegar îngălbenit de grija palmelor ocrotitoare. zâmbea mereu cu o neobosită nestare a pașilor de a-și începe cărarea. cărarea de azi. o uriașă nerăbdare îi înviora simțurile, mai ceva ca apa înmiresmată ce-i spăla […]
Citește mai departe
ținută în palme piatra se miră nu tace ...
Citește mai departe