Probabil ca sufar de o forma obsesiv compulsiva a dorintei de a scrie. Bine ca nu sint cleptoman, ca si ei sint obsesivi compulsivi. Macar la mine osesia compulsiva isi face treaba intr-o directie inofensiva pentru ceilalti. Poate chiar creatoare.
Profilul de blogger pe toateBlogurile
Peter Berger, fie-i țărîna ușoară, a fost probabil cel mai important sociolog al religiei al secolului trecut și al acestui început de secol și de mileniu. Nu l-am cunoscut personal, dar cred că dacă aș spune că am fost pe aproape, nu aș minți. Am avut privilegiul să lucrez cu Grace Davie, și ea una … Citește în continuare Rîs salvator
Citește mai departe
Eu încă mă încăpățînez să mă plimb pe stradă. Probabil în curînd n-o să mai am voie să ies din casă. (De fapt, mă încăpățînam pînă mai ieri.) Dacă mi-ar fi spus cineva la începutul anului, cînd toată lumea presimțea că 2020 o să fie un an foarte bun – parcă 2020 avea un vibe … Citește în continuare Opriți-vă, tăceți, ascultați!
Citește mai departe
Hannah Arendt, după părerea mea cea mai importantă femeie (importantă în sens public, pentru că în orice alt sens e stupid să spui despre cineva că e mai important decît altcineva) a secolului XX și una dintre cele mai mari minți al secolului trecut în general, vorbește undeva despre o anumită stare a lumii în … Citește în continuare Vremuri întunecate
Citește mai departe
Oare se poate spune că există un element de triumf în scepticism? (Mă refer aici la acel scepticism care e mai degrabă nihilism). Dacă da, atunci care? Dacă scepticismul triumfă, atunci triumfă nimicul. Așadar mă văd nevoit să văd orice sceptic de bună credință ca dorind să fie greșit în scepticismul lui. Un scepticism triumfal … Citește în continuare Triumful cui?
Citește mai departe
Un strat gros de gheață a căzut din cer și a îmbrățișat totul, dar copacii, cu crengile lor întinse mereu într-o vagă așteptare, au primit îmbrățișarea asta mai intens decît orice altceva. Așa se face că zilele astea sîntem înconjurați de o expoziție de artă pe care Mama Natură n-o organizează chiar în fiecare zi. … Citește în continuare Un strat gros de gheață
Citește mai departe
Nu uneori. Mereu uit că mă învîrt prin abisul rece, întunecat și fără fund al acestui lucru misterios pe care îl numim univers (și simplul fapt de a-i pune nume are efectul de a masca misterul, ca și cum, acum că i-am pus un nume, am înțeles despre ce e vorba), agățat de o piatră … Citește în continuare Uneori uit
Citește mai departe
Acum trei ani pe vremea asta îmi dădeam demisia de la jobul meu din Alaska și plecam acasă, fără să știu ce voi face, dar simțind pînă în măduva oaselor că am ceva de făcut, ceva ce nu puteam face acolo. Am plecat deși eram bine plătit, deși Alaska e un loc fantastic, deși viitorul […]
Citește mai departe
De la bun început am știut că eu sînt Idiotul. În același fel nemijlocit în care știi că te îndragostești, de exemplu. După ce am terminat cartea, mi-am spus: iată personajul meu preferat din întreaga literatură universală! Și nu aveam nevoie, pentru a spune asta din tot sufletul, să fi făcut deja cunoștință cu toate […]
Citește mai departe