Oare se poate spune că există un element de triumf în scepticism? (Mă refer aici la acel scepticism care e mai degrabă nihilism). Dacă da, atunci care? Dacă scepticismul triumfă, atunci triumfă nimicul.  Așadar mă văd nevoit să văd orice sceptic de bună credință ca dorind să fie greșit în scepticismul lui. Un scepticism triumfal e un scepticism mefistofelic, adică satanist, care dorește  să triumfe nimicul pentru că urăște ceea ce este, adică ființa, adică viața.