• Articole
    • Vizualizări

    Irina Ionescu Homoriceanu

    Sunt o persoana dinamica, cu simt al umorului, pasionata de oameni, de carti, de filme, de frumos. Imi place sa citesc, sa stau cu prietenii, sa-mi fac noi prieteni, sa vad filme cit de multe se poate. Iubesc marea si trupa Lavizzaa. Urasc ipocrizia si imi displac profund oamenii care vor sa fie ce nu sunt de fapt.

    Profilul de blogger pe toateBlogurile

Articole postate de Irina Ionescu Homoriceanu

  • „Pescărușul” lui Eugen Jebeleanu – alambic de nuanțe și stări 209

      De fiecare cînd mă duc la teatru am o emoție ghidușă, fie că e premieră, fie că este un spectacol pe care voiam să-l văd și nu am apucat, fi...

    Citește mai departe
  • O migdală întreagă... 189

    M-am îndrăgostit iremediabil de tine, T, când ai plecat la drum. Și am găsit în espadrile un poem. Acest poem.  „Mi-e poftă să-ți mânânc gura, vocea, părul, Mort de foame și mut umblu pe străzi, Pâinea nu mă înzdrăvenește, apusul mă scoate din minți. Răscolesc ziua după sunetul lichid al tălpilor ta

    Citește mai departe
  • Pe sub gene... 149

    Haute couture. În modă. În literatură. În teatru. În muzică. E peste tot în viața mea. Poate nu i-am zis așa de la început. Era exclusivism. Poate. Dar sonoritatea expresiei franțuzești este cea mai potrivită. Desfac fâșii, fâșii de amintiri și le aștern în fața ochilor. Și-ncerc să le pun în lumina cea mai potrivită. Am nevoie de un director de lumini, hihiiiii.  Haute couture în modă a intrat în viața mea de pe vremea când tata îi desena rochiile mamei. Și le punea în practică. Rochia, fără mâneci, fucsia, cu trandafiri negri pe poale, cu tiv negru la gât și mâneci e prima dintre cele ce-mi apar sub un clopot de lumină. Apoi, peste ani, experiența trăită în ProFashion, singura emisiune de modă a anilor 1997-2000, unde fashion a început să-nsemne Dior, Chanel, Dries Van Noten. And a lot more. Și am descoperit eleganța materialului, a cusăturilor, a broderiilor din mătase. Foșnetul taftalei. Exquisite. Nu am cuvânt românesc pentru asta. Cea mai n

    Citește mai departe
  • Abisa... 390

    "Mărturisesc că m-aş îndrăgosti fără ezitare de bărbatul care ar veni la mine şi-ar începe să-mi vorbească într-o limbă absolut necunoscută, cum ar fi limba bine sau limba mataco sau limba matta sau chiar limba loidh. Sînt excentrică? Măcar de-ar fi vorba despre asta.Cu oglinzile am o relaţie tensionată. Am întâlnit o singură oglindă în care m-am recunoscut, ERA UN FEL DE DUBLU AL MEU, MI-ERA GREU SĂ ÎNŢELEG DE CARE PARTE MĂ AFLU.Întinsă pe spate, am visat de multe ori că mă transform în bărbat şi mi-a plăcut atunci când am citit undeva că femeia care se visează bărbat este unul din rafinamentele specializării profesionale. Mi-a plăcut, fiindcă nu o dată m-am gândit că  A FI FEMEIE ESTE, DE FAPT, O PROFESIE."Abisa, Iulian Tănase, editura Herg Benet.

    Citește mai departe
  • Drum lin către stele - Regina Ana a României... 180

    I-am aşteptat ca pe soare.  În 1990, Regele Mihai şi Regina Ana au fost întorşi din drum, nu au fost lăsaţi să revină în ţară, prima dată după abdicarea forţată de ruşi, să meargă la mormintele familiei regale. Ţara era condusă de Ion Iliescu, prim ministru era Petre Roman. Au revenit în 1992. I-am întâmpinat pe bulevardul Magheru şi am mers cu coloana oficială până la biserica Sf. Gheorghe. Îi auzeam şi-i vedeam, fără să realizez atunci cât de important era acel moment. 

    Citește mai departe
  • Costică Acsinte şi franjurii păcălitori ai vechimii 195

    De multe ori viaţa mea este doar în imagini. Nu cuvintele îmi vin primele. Imaginile. Fotografii sau mici filmuleţe. Mi-am dat seama de asta cam prin '97. Cuvintele se leagă doar după ce imaginile se aşează. Şi creează întregul.   Mă apucă câteodată noaptea să scriu. Poeme. Alea-s singurele momente când vorbele vin învolburate. Ca apa mării în furtuna de august. Şi rolul imaginii se adaugă la întregire. Trag aer adânc şi mă ia ameţeala. Mă sprijin de braţul Anei. E noapte înmiresmată în Bucureşti. Ieşisem de la un eveniment care ne-a siderat prin neprofesionalismul realizării lui. Şi ea începe a-mi povesti ce

    Citește mai departe
  • Fâşii de lumină... 176

    Mi-s stele pe gene. Mi-e-un dor monstruos. Am vânt în privire, pe umeri doar stele. Martoră-i luna.  Ne cernem zăpezile dincolo de cuvinteunde trestiile crecute în palmeîşi scutură mugurii. Atâta cer tremurându-ne pe călcâie. Mă întreb dacă stelele sunt colţuri sau doar

    Citește mai departe
  • Podagră cu vin roşu, muzichie de suflet, cafea şi scorţişoară 175

    Când te simţi prins între drumuri nesfârşite, când totul în jurul tău pare că este un adevărat aeroport de unde decolează şi aterizează încontinuu sute de avioane vine o seară când vântul de miazănoapte de potoleşte. Nu mai aud nici vuietul mării din mine. E acalmie acum. Pare că iese şi soarele. Bine, e noapte când scriu, deci luna. Prietenii fac lanţ în jurul meu. Împreună.Şi muzica face parte din lanţ. Cum altfel. Am descoperit-o în urmă cu mulţi ani, la Cannes. Fusese invitată la un târg de muzică. O apariţi

    Citește mai departe
  • Păcat. Mare păcat. De Bobotează.... 188

    Se ia o casă din centrul Capitalei. Casa M. Am locuit acolo mai bine de 11 ani. O casă cu istorie. Plină de poveşti. Şi se mai ia o seară geroasă de Bobotează. O casă frumoasă, încă în hainele de sărbătoare de Crăciun şi Revellion. Da, am scris special cu dublu "l" pentru că erau vremuri când se pronunţa franţuzit.  Şi-mi place sonoritatea. O casă în care holul de intrare era extrem de generos ca spaţiu. Am reinventat acest loc. Nu era doar unul de primire şi de trecere ci unul de şedere, de admirat o parte a colecţiei de cărţi. Îmi place să citesc de când mă ştiu. Dar am fost de

    Citește mai departe